Albanezii din Romania

Albanezii din România sunt membrii unei minorităţi etnice, care numără aproximativ 520 de persoane, în conformitate cu rezultatele recensământului din 2002. Numărul lor real este însă estimat la aproximativ 10.000 de persoane, cei mai mulţi declarându-se actualmente drept “români”Aproximativ jumătate dintre ei locuiesc în Bucureşti, iar restul se află în centre urbane mari precum Timişoara, Iaşi, Constanţa şi Cluj-Napoca. Cei mai mulţi dintre ei sunt creştini ortodocşi, strămoşii lor refugiindu-se din regiunea Korçë (sudul Albaniei) în perioada otomană în decursul mai multor secole. Există însă şi mulţi albanezi musulmani (în Dobrogea, comunitatea albaneză musulmană datează încă din perioada otomană, pe când celelalte comunităţi albaneze musulmane s-au format în perioada interbelică, emigrând din motive economice din Iugoslavia), numărul albanezilor musulmani fiind estimat la aproximativ 3.000 persoane.

Ziarul albaneziilor din Romania – Fondat de Nikolla Naço (1888 )

Aici puteti citi un numar al ziarului Albanezul (faceti click)

Comunitatea albaneză din Ţările Române a fost atestată pentru prima oară în Valahia în timpul domnuluiMihai Viteazul: într-un raport al autorităţilor habsburgice din Transilvania se specifica faptul că peste 15.000 de albanezi au primit dreptul să se aşeze în Muntenia. Satul Călineşti din fostul judeţ Saac (azi judeţul Prahova) a fost una dintre aşezările în care au fost colonizaţi, după cum este evidenţiat într-un document emis de rivalul lui Mihai Viteazul, Simion Movilă, care confirma dreptul lor de a locui în continuare în localitate. O comunitate albaneză în Bucureşti este atestată pentru prima oară în 1628.

Cetatenii romani, dar nu numai, care simt ca fac parte din comunitatea albaneza din Romania, va rog cititi aici si actionati.

În Moldova, albanezul Vasile Lupu a devenit domnitor în 1634.

Comunitatea albaneză a crescut numeric şi a căpătat o mai mare importanţă în epoca fanariotă, când un mare număr de emigranţi albanezi şi-au deschis afaceri în multe târguri şi sate, sau erau angajaţi în garda domnilor şi boierilor munteni, fiind cunoscuţi ca arbănaşi, arvaniţi sau arnăuţi (din limba turcă: arnavut).

Secolul de aur al Comunitatii albaneze din România a fost secolul al XIX-lea, epoca în care Bucurestiul devenise un important centru de sprijin al miscarii de eliberare si renastere nationala a popoarelor din Balcani. Albanezii din România au fost prezenti în miscarea revolutionara din 1821 atît în oastea lui Tudor Vladimirescu, precum si în cea condusa de printul grec Ipsilante. Patriotul si omul de cultura albanez Naum Panajot Veqilhaergi din Braila va fi autorul primului abecedar al limbii albaneze publicat în anul 1844, iar printesa româna de origine albaneza Elena Ghica (avînd ca scriitoare pseudonimul Dora d’Istria) va publica numeroase articole pentru a face cunoscuta în opinia publica a vremii cauza nationala a albanezilor. Ea a întocmit si prima monografie despre albanezii din tara noastra sub titlul „Gli albanesi in Rumenia”, publicata la Firenze în 1873.

Dupa Congresul de pace de la Berlin (1878) care a refuzat sa ia în considerare solicitarile privitoare la autonomia teritoriilor albaneze, se formeaza Liga de la Prizren, în Kosovo, cu atributii de adevarat guvern national dar care va fi înfrînta de interventia armatei otomane. Albanezii din România vor constitui societati culturale cu evidente scopuri de sustinere a Miscarii de Eliberare Natonala Albaneza, cunoscuta în istorie sub denumirea de Riljndia Kombetare Shqiptare, ce vor actiona pe plan cultural si politic pentru cucerirea independentei de stat.

Cetatenii romani, dar nu numai, care simt ca fac parte din comunitatea albaneza din Romania, va rog cititi aici si actionati.

În aceaasta epoca numarul albanezilor din România se ridica la peste 30 de mii, fiind asezati în special în orase ca Bucuresti, Braila, Constanta, Ploiesti, Craiova, Calarasi, Iasi, Focsani s.a. ca negustori, meseriasi, dar si medici, avocati, arhitecti, constructori, precum si arnauti (oameni de paza în garzile diferitelor boieri). Dintre societatile culturale ale albanezilor din România amintim „Societatea scrierii albaneze” înfiintata în 1881 ca filiala a celei din Constantinopole, societatea „Drita” (Lumina) în 1884 cu filiale în mai multe orase, sub egida careia a functionat o Scoala normala pentru pregatirea de învatatori ce erau trimisi la scolile de limba albaneza ce luasera fiinta în Albania, un Institut albano-român, s-au editat mai multe publicatii între care ziarul „Drita” la Braila în 1887, iar în anul 1888 la Bucuresti ziarul „Sqipetari” (Albanezul) în limbile albaneza si româna, ce erau difuzate în întreaga diaspora albaneza. Un rol însemnat, mai ales în tiparirea de carti scolare, de istorie si literatura avea sa-l aibe Societatea „Dituria” (Stiinta) constituita în 1887 precum si altele, toate fuzionînd în anul 1906 sub numele de „Bashkimi” (Unirea). În anul 1905 la Constanta a luat fiinta o scoala albaneza sub conducerea medicului Ibraim Temo, care a functionat avînd cursuri de zi si serale, mai ales pentru pregatirea albanezilor ce venisera de putin timp în România. Printre profesorii acestei scoli, la limba albaneza, s-a aflat si poetul Asdreni (Aleks Stavri Drenova) care va ajunge secretar al Comunitatii albaneze, la începutul lunii noiembrie 1912 întocmind procesul-verbal al adunarii albanezilor din Bucuresti, în care, sub conducerea lui Ismail Qemali, avea sa se ia hotarîrea de proclamare a Independentei de stat a Albaniei de la 28 Noiembrie 1912.

Cetatenii romani, dar nu numai, care simt ca fac parte din comunitatea albaneza din Romania, va rog cititi aici si actionati


Dupa primul razboi mondial se constata venirea unui nou val de albanezi,mai ales din Macedonia iugoslava, din motive economice, de data aceasta stabilindu-se si în orasele transilvane Oradea, Cluj, Medias, Sibiu, Sighetul Marmatiei, Baia Mare, Tîrgu-Mures, ca muncitori si meseriasi (bragagii, cofetari). Multi au venit, din toate teritoriile albaneze, pentru a studia în institutele de învatamînt românesti. Viata Comunitatii se revigoreaza, cu deosebire la Bucuresti si Constanta, sub egida Societatii „Bashkimi”, dar si a altora înfiintate pe criterii geografice sau religioaase. Între publicatiile editate în aceasta perioada se remarca ziarul „Shqiperia e Re” (Albania Noua) cu aparitie continua între anii 1919-1935.

Începînd cu instaurarea totalitarismului din România, cît si în Albania, viata Comunitatii se degradeaza continuu, mai ales dupa desfiintarea abuziva, în anul 1953, a ultimei organizatii a albanezilor din România. S-au închi granitele, au fost rupte relatiile de familie, unii albanezi au emigrat în America, Turcia, altii s-au reîntors în Iugoslavia (cei veniti din Macedonia). Dupa razboi nu a mai existat nici o publicatie care sa cuprinda informatii legate de viata Comunitatii, unii albanezi de teama opresiunilor nationaliste s-au temut sa-si mai recunoasca nationalitatea. Numai la Bucuresti, din initiativa unor intelectuali, se mai organizau scurte manifestari cu ocazia sarbatoririi Zilei Independentei Albaniei.

Albanezii din România au avut un rol important în dezvoltarea Miscarii de eliberare nationala si a cuceririi Independentei de stat a Albaniei. Naum Veqilhargi a tiparit în România primul abecedar al limbii albaneze si un manifest de redesteptare nationala; medicul Ioan Mihailide si alti albanezi din Bucuresti trimiteau bani în patrie pentru sustinerea scolilor de limba albaneza; societatile „Drita” si „Dituria” au tiparit carti ale patriotilor albanezi ce erau difuzate albanezilor de pretutindeni; medicul dr. Ibrahim Temoera recunoscut ca un iluminist nu numai de albanezi, dar de întreaga lume musulmana a Dobrogei; din anul 1905, de sub conducerea printului Albert Ghica a stimulat unitatea albanezilor pentru cucerirea independentei tarii. În anii interbelici o mare parte a intelectualitatii albaneze a fost pregatita în România, iar unii albanezi de aici au ocupat posturi importante în Albania. Negustorul Pandeli Vangheli a ajuns prim-ministru si presedintele senatului, Dimitrie Berati ministru de externe etc.

Cetatenii romani, dar nu numai, care simt ca fac parte din comunitatea albaneza din Romania, va rog cititi aici si actionati

Mişcarea naţionalistă albaneză din Imperiul OtomanRilindja Kombëtare s-a manifestat activ în Muntenia, care a devenit un centru al iniţiativelor culturale ale unor intelectuali precum Dora d’Istria, Naim Frashëri, Jani Vreto şi Naum Veqilharxhi,Aleksander Stavre Drenova a scris versurile imnului naţional albanez Hymni i Flamurit pe vremea când locuia în Bucureşti. Imnul naţinal albanez melodia cântecului patriotic românesc Pe-al nostru steag e scris Unire compus de Ciprian Porumbescu.

Comunitatea albaneză a suferit în timpul regimului comunist când, începând cu 1953, asociaţiile sale culturale au fost închise. Drepturile pierdute au fost recâştigate după revoluţia română din 1989, însă numărul celor care se declară albanezi în zilele noastre a scăzut dramatic faţă de anul 1920.

Între anii 1856-1878 şi în perioada interbelică trăia o comunitate albaneză şi în judeţul Ismail din sudul Basarabiei unde au fost înregistraţi la recensământul din 1930 1.776 albanezi (0,8 % din populaţia judeţului). Cei mai mulţi trăiau în plaşa Bolgrad, în localitatea Caracurt (azi: Žovteneve, Ucraina): 1.754 albanezi, alcătuind 62,4 % din populaţie..

Evolutie demografica:
1595: 15.000
1893: 30.000
1920: 20.000 în Bucuresti
1930: 4.670 (4247 cu limba materna albaneza); cu Dobrogea de sud si Basarabia
1940: 40.000; cu Dobrogea de sud si Basarabia
1995: cca 15.000

Date statistice:
religie:
50% ortodocsi
50% musulmani

studii: 30% cu studii superioare

Reteaua scolara: Nu exista decît cursuri pentru începatori si mediu de limba albaneza în cadrul Uniunii Culturale ale Albanezilor din România.

Institutii culturale: nu exista

Presa:
lunare: Albanezul (editat de Un. Culturala a Albanezilor din Rom., subventionat din bugetul statului) bilingv, apare din 1993
anuale: Anuarul Albanezul (editat de Un. Culturala a Albanezilor din Rom., ca supliment al revistei Albanezul)  bilingv, apare din 1995

Edituri: nu exista

Simboluri:

Drapelul rosu cu vulturul bicefal în centru. Societatea „Bashkimi” (Unirea), înfiintata în anul 1906 a adoptat drapelul national albanez cu inscriptia Societatii deasupra vulturului bicefal.

Drapelul albanez era ridicat cu ocazia sarbatorilor mari românesti si albaneze înca din primul deceniu al secolului XX la sediile societatilor culturale albaneze sau la diferite manifestari ale acestora

Imnul albanez este „Cîntecul steagului”, text scris de poetul albanez din România, Asdreni (Aleks Stavri Drenova) pus pe notele cîntecului (Pe-al nostru steag e scris unire) ale compozitorului român Ciprian Porumbescu, cîntat prima data la Bucuresti în anul 1907, adoptat de catre albanezi în 1912 la proclamarea Independentei de stat ca imn pîna în zilele noastre


28 Noiembrie – „Ziua steagului” – proclamarea Independentei de stat a Albaniei; Ziua nationala

23 Aprilie – Sf. Gheorghe – ziua onomastica a lui Gheorghe Costariotul-Skanderbeu portretul lui calare fiind asemuit icoanei Sfîntului Gheorghe

sarbatorile crestine ortodoxe de Paste si Craciun, precum si cele musulmane de Kurbam Bayram si Ramazan Bayram sînt prilejuri de vizite reciproce, felicitari, prilejuri de petreceri comune, respectîndu-se în egala masura traditiile

Monumente, asezaminte:
bustul lui Victor Eftimiu din fata fostei sale locuinte din Bucuresti
biserica ortodoxa „Dintr-o zi” (Bucuresti), data în folosinta albanezilor ortodocsi între anii 1911-1947

Fundatii, organizatii, asociatii:
culturale: Uniunea Culturala a Albanezilor din România
civice: Cercul Doamnelor Albaneze

Reprezentare în viata publica:
reprezentanti alesi: presedinte al Comisiei de Cultura, Culte si Mass-media din Consiliul pentru Minoritatile Nationale
reprezentanti numiti: 3 persoane în Consiliul pentru Minoritatile Nationale

Problematica specifica: redarea demnitatii si renasterea cultural-spirituala a etnicilor albanezi din România, în virtutea bogatelor ei traditii de peste 400 de ani.

Revendicari proprii: Vila lui Hristo Cotadi, de pe strada Ecaterina Teodoroiu nr. 22 din Bucuresti, donata Ambasadei Albaniei prin forme testamentare în 1933, revendicata pentru sediul Uniunii Culturale ale Albanezilor din România.

Cei mai importanţi albanezi din România sau români cu origini albaneze

  • Kristaq Antoniu (Cristache Antoniu), actor
  • Aleksander Stavre Drenova, poet (pseudonim literar: Asdreni)
  • Victor Eftimiu, scriitor, fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
  • Familia Ghica
  • Lasgush Poradeci, scriitor
  • Naum Veqilharxhi, scriitor
  • Spiru Nicolau, arhitect
  • Nik Pemma, scriitor şi diplomat
  • Despina Ghinokastra, graficiană
  • Nicolae Rafael, cântăreţ
  • Dumitru Mihăilescu-Toscani, muzician
  • Chiril Economu, actor
  • Lucia Djamo-Diaconiţă, slavistă

72 responses to “Albanezii din Romania

  1. Mare deosebire intre albanezi si bulgari sau sarbi….In vreme ce albanezii recunosc sprijinul dezinteresat primit de miscarea de eliberare nationala din partea Romaniei,bulgarii si sarbii ignora sau minimalizeaza.Am fost vara asta in Bulgaria ,si ghidul a incercat sa expuna succint drumul parcurs de bulgari pana la proclamarea independentei.Baiatul ,altfel inteligent,ne-a servit in franceza si engleza noua romanilor dar si turistilor francezi si englezi niste aiureli care numai a istorie nu semanau.A absolutizat aportul Rusiei in razboiul antiotoman din 1877″uitand de zecile de mii de sol,dati romani morti pe teritoriul bulgar in acelasi razboi !Cand i-am atras atentia mi-a replicat ca “e posibil sa fi fost si “voluntari’romani asa cum au fost si sarbi si…suedezi !Daca o armata condusa de insusi recele Carol I a fost una de voluntari,inseamna ca istoria pe care o invata tinerii bulgari este rodul muncii unor schizofrenici,nu istorici !Pe urma ne-a povestit despre minoritatile nationale,pomenind pana si cei cateva sute de armeni.A ‘uitat”de cei 150000 de romani din Timocul Bulgaresc si de sutele de mii de aromani.Pur si simplu bulgarii si sarbii nu vor sa admita in ruptul capului ca au o minoritate importanta romaneasca.Francezii stiau,bulgarul meu nu !Mi-a fost mila de el,pentru ca se vedea ca repeta “basmele’oficiale .In Albania cum e cu problema nationalitatilor ?Se recunoaste oficial existenta aromanilor,sau sunt doar tolerati si considerati doar o curiozitate ?

  2. Ai dreptate Alin. Fara a intra in discutii despre slavi si iliri, cred ca acest comportament este tipic Balkanic. Daca ii intrebi pe sarbi si bulgari despre istoria Romaniei, sunt sigur ca o sa pretinde ca stiu mai multe decat stie chiar un roman. Asa se intample si in Albania. Intrebi un grec sau un sarb si vezi ca ei sunt mai compenteti decat oricine in ceea ce priveste istoria Albaniei. Ceea ce se intample intre Albania si Romania nu cred ca este ceva intamplator. Origina, istoria, schimburile culturale, pozitia strategica din punct de vedere geografic au facut ca albanezii si romanii sa aiba un comportament asemanator unul fata de celalalt.

    In Albania se recunoaste oficial existenta aromaniilor si chiar astazi o sa incerc sa public pe acest blog un articol la care lucrez de ceva timp despre aromanii din Albania. Articolul o sa fie inclus la Relatiile albanezo-romane.

    Mersi de comentariu.

  3. La lista de personalitati de origine albaneza din Romania ar putea fi inclus si scriitorul Gelcu Maksutovici. Acesta a si scris o carte, “Istoria comunitatii albaneze din Romania” in 1992 la editura Kriterion.

  4. Privitor la comentariul lui ALIN. Si eu am fost in Bulgaria in 1985 si am vzitat un muzeu dedicat razboiului din 1877. Muzeul avea si o foarte frumoasa diorama infatisand bataliile, dar din care romanii lipseau cu desavarsire. Cumva e explicabil pentru ca pe atunci Bulgaria era aproape ca o republica sovietica, in timp ce relatiile romano-sovietice erau destul de reci. De atunci lucrurile ar fi putut sa se schimbe. Din pacate insa intre romani si bulgari a fost intotdeauna un fel antipatie inexplicabila sau poate ca e vorba mai degraba de un fel de competitie pentru pozitia de codasa Europei. Si unii si altii avem obsesia de a ne comapara unii cu altii.
    In privinta Serbiei, aici e clar ca romanii ii iubesc pe sarbi. Iarasi din motive greu de explicat. Exista si ideea ca sarbii sunt “cei mai buni vecini dupa Marea Neagra”. Nu stiu inca daca si sarbii ne iubesc la fel de mult pe noi. In conflictele din Iugoslavia am tinut intotdeauna cu sarbii, si impotriva croatilor si a bosniacilor, si albanezilor. Mi s-a intamplat sa vad pe un forum, intr-o discutie despre Kosovo, niste cuvinte foarte jignitoare impotriva albanezilor. O fi si ideea asta simplista ca sarbii sunt ortodocsi, deci “de-ai nostri”, in timp ce albanezii sunt musulmani. In realitate insa nu toti albanezii sunt musulmani si oricum in cultura albaneza religia e un factor mai degraba minor.

    • Nicu, sunt deacord cu tine. Nu as vrea sa intru in detalii sau ganduri personale ca sa-ti zic ca ai dreptate. Romanii intr-adevar iubesc sarbii mai mult decat pe albanezi, dar acest blog a fost creat cu scopul de a face tara mea mai cunoscuta printre romani, fiindca asa cum zici si tu, daca citesti prin forumuri, asculti stiriile de la ProTV etc, nu prea ai ocazia sa auzi o stire buna sau adevarata despre Albania. Indraznesc sa zic ca eu inteleg motivele pentru care romanii iubesc sarbii mai mult si indeferent ca aceste motive le gasesc nefondate, le respect. Spre bucuria mea, majoritatea mesajelor primite pe acest blog sunt mesaje de sprijin si majoritatea oameniilor vor sa stie mai multe despre Albania. In functie de timpul pe care am la dispozitie o sa postez intodeauna ceva nou despre Albania. Intre timp lucrez la un nou blog: kosovoperomaneste.wordpress.com si promit ca o sa fie un blog serios, fara injuraturi pentru cei care au omorat, violat si ars conationalii mei.

  5. Astept cu interes noul blog despre Kosovo/a. Sunt convinsa ca va fi unul serios si riguros documentat, ca si acesta de fata. In legatura cu acest subiect si cu cele ce s-au scris mai sus, fac o umila sugestie: http://video.google.com/videoplay?docid=2269297771693533317. Un mini-documentar despre 10 tineri sarbi belgradeni si albanezi kosovari care s-au intalnit pentru a locui impreuna si a lansa la Pristina un mesaj de pace.

  6. In primul rand felicitari ptr blog. L-am descoperit acum cateva zile (de fapt prietena mea l-a descoperit ptr ca urmeaza s-o duc in vizita in Albania si cauta informatii) si am citit o parte din informatii si comentarii. Am citit numai o parte ptr ca nu prea am mult timp liber in dispozitie. Ma bucur ca cineva aluat initiativa sa scrie despre Albania si albanezi ptr ca majoritatea populatiei din Romania nu prea stie mare lucru despre Albania, sau si mai rau, are informatii eronate. In fine, sa speram ca cei care o sa intre pe acest blog sa afle si lucruri frumoase si sa aiba parte de informatii corecte si recente. Am observat ca nu ai pomenit de ALAR (Asociatia Liga Albanezilor din Romania) condusa de d-na deputat Manolescu, de altfel reprezentata minoritatii albaneze in Parlamentul Romaniei. Si eu am aflat nu de mult despre existenta ALAR, mai bine spus am fost contactat de ei ptr a acorda un interviu despre viata comunitatii albaneze, lucru care l-au facut si cu alti reprezentanti ai comunitatii albaneze prin tara. Au si o revista lunara, Miku i Shqiptarit, unde editorialul este bilingv iar in rest articolele sunt in romana. Poate ai scris despre ALAR in blog dar eu nu am vazut prin ce am reusit sa citesc. In rest inca o data felicitari si sper sa pot aduce si eu ceva nou despre Albania si albanezii de pretutindeni.

    • Buna Ervis. Falemnderit pentru incurajare. Adevarul este ca nu prea am multe informatii despre ALAR, dar as aprecia si as publica imediat orice informatie venita.

  7. Draga “albaniaperomineste”,

    Multumiri pentru istoria prezentei albaneze în România! Mi-a venit ca cea mai eleganta manusa pe care mi-am putut-o cumpara la Paris! Si va spun de ce: lucrez la o scurta documentare privind Renasterea albaneza. Multumirile mele si comentatorilor dvs. Aflu lucruri interesante despre Balcani. Apropo, eu am traversat Bulgaria în 1991. M-au uimit cîmpurile de trandafiri, catîrii si circulatia aerisita! Nu tu ambuteiaje, nu tu claxoane, nu tu înjuraturi în trafic…

    • Sarut mainile d-na Luli (imi aduceti aminte de un personaj care printre studentii albanezi din Bucuresti era recunoscuta sub numele de mami Luli). Multumesc pentru comentariu si timpul petrecut pe acest blog. Dupa cum usor puteti sa va dati seama acest blog este o munca personala si de aceea este greu de pretins ca orice informatie este adusa la cel mai inalt nivel de exacticitate. Insa, incerc sa adun cat mai multe informatii despre albanezii din Romania. Personal am avut cunostiinta doar de Asociatia Albanezilor condusa de d-nul Gelcu Maksutovic si stiam si de d-na Manolescu, insa nu stiam de ALAR. Atat timp cat, indeferent de punctele de vedere politice diferite, d-na Manolescu organizeaza o Liga pentru albanezii si cultura lor, eu consider ca activitatea ei poate sa aiba un loc respectuos in acest blog. Ca sa fiu cat mai corect, promit sa contactez pe D-na Manolescu si pe D-nul Maksutovic si sa-i intreb frumos de informatii mai exacte despre asociatiile lor. Dupa cum vedeti, blogul ramane un open-source, unde fiecare poate sa participe cu idei si sa ajute la o prezentare cat mai buna a albaneziilor. Profit de ocazie sa multumesc pe Alin, Olivia, Luli, Gabriel, blogjeans si toti cei care au postat pe acest blog. Este cea mai mare placere sa citesc parerile voastre si la limita cunostiintelor sa avem o dezbatere cat mai civilizata despre subiectele atinse.

  8. Felicitări pentru modul realist cum conduceţi acest blog dedicat Albaniei si relaţiilor româno-albaneze! Este o iniţiavă foarte frumoasă (Eshte nje inisiative fort e bukur).

  9. Remember

    Remember. Românii din Serbia
    Sub călcaiul porcin
    (Articol preluat de Baki Ymeri din ziarul Ziua, nr.862, Constanţa, 14 iunie 1932, pag.2)

    La marginea ţării noastre, în Valea Timocului şi regiunile învecinate, românii ajunşi în stăpănire sârbească îndură cele mai cumplite persecuţiuni din partea unui administraţiuni de stat pus pe iugoslavizare. Barbariile sârbeşti nu cunosc limită: bâtaia cu cnutul este ceva normal. Închisorile gem de români. Preoţii sunt prigoniţi, şcolile româneşti puse în imposibilitatea de a funcţiona.
    La Bucureşti, aceste sunt lucruri cunoscute! Pe vremuri, când un grup de rătăciţi greci a încercat o demonstraţie ostilă României în portul Pireu, geamurile nevinovaţilor negustori greci de la noi zburau în ţândări iar dacă guvernul atenian n-ar fi dat satisfacţie deplină notei diplomatice amănată de la Bucureşti, războiul şi represiunile inerente, erau gata.
    Cu nobili pastori de la Belgrad ai noştri se poartă cu mănuşi, ţinând seamă de înrudiri dinastice, situaţii ce nu-şi pot avea rostul când e vorbă de tragica situaţie a unui jumătate de million de români. Considerente de acest gen nu pot motiva o atitudine păgubitoare demnităţii noastre naţionale, iar familia regală iugoslavă, oricât ar privi-o cu smerenie, nu ne va putea nicicând să ne determină să aplaudăm atitudinea sălbatică a sârbilor.
    * *
    Tratatele, aceste măiestriţe arme de strivire a celor posesori a mai puţin guri de tun, n-au adus numai o ştirbire teritorială în folosul Jugoslaviei. Albania se află şi ea pedepsită de un teritoriu naţional, Kosova, regiune eminamente albaneză, pe care se află un million de albanezi, asupra cărora sârbii s-au repezit cu programul de serbizare prin orice mijloace. Şi când spunem « orice mijloace », trebuie să se şine seamă că faptele se petrec în Balcani.
    Relaţiile de presă în ce priveşte barbariile administraţiei ce caută să imprime albanezilor «cultura » iugoslavă, întrec marginile oricăror închipuiri. Din câte ştim, naţionaliştii albanezi reacţionează deseori împotrivă prigoanei comandată de la Belgrad, se înalţă de pretutindeni şi este locul să menţionăm că şi la Constanţa a apărut un ziar naţionalist albanez «Kosova» sub direcţiunea unui puternic luptător de presă albaneză, domnul George Bubani care combate atitudinea sârbească. Pentru românii bătuţi cu cnutul, nu se găsesc cuvinte de apărare. Sânt fii neamului, jărtfiţi pe altarul bunelor raporturi diplomatice.
    Al. Doinaru

  10. Va multumesc pentru postari d-nul Ymeri si sper intr-o colaborare cat mai stransa, fiindca observ ca munca noastra are aceasi scop: promovarea Albaniei si albanezilor in Romania. Va invit sa cititi si despre Kosovo la kosovaperomaneste.wordpress.com. In curand, voi publica un articol despre legitimitatea independentei lui Kosovo si un istoric scurt a pozitie Romaniei fata de Albania si Kosovo.

    • Rectificare: adresa site-ului respectiv este: kosovoperomaneste.wordpress.com
      (tu ai scris varianta cu “a” şi nu apare pagina, cel puţin la mine) ;)

  11. Opinii privind predarea în şcoli a istoriei minorităţilor naţionale din România
    Actualul manual, ce se vrea şi şcolar, în cazul etniei albaneze este întocmit de personae nealbaneze, slujbaşi la o organizaţie creată fraudulos de o deputată nici ea de origine albaneză, pretinzând a scrie “istoria albanezilor din România”, ba mai mult indicând şi “personalităţile acesteia”.

    Prof. Dr. Gelcu Maksutovici

    Problematica predării istoriei şi mai ales cea a manualelor şcolare, cu toate observaţiile pertinente ale cadrelor didactice şi mai ales ale specialiştilor rămâne controversată în special prin modul în care se elaborează programa de învăţământ şi conţinutul manualelor şcolare precum şi viziunea privind istoria naţională a României – în contextual actual al integrării europene -.Istoricii s-au întrunit în consfătuiri, şi-au arătat îngrijorarea în privinţa tematicilor cuprinse în manuale, a numărului de ore insuficiente în cuprinderea acestora, dar mai ales a modului în care au fost întocmite programele de învăţământ. Din păcate, în loc de soluţionare a problemelor sesizate, constatăm o agravare a situaţiei existente prin introducerea unor noi manuale cum ar fi spre exemplu Istoria minorităţilor naţionale din România, apărută la Editura Didactică şi Pedagogică, sub egida şi cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relaţii Interetnice din Guvernul României, ca material auxiliar pentru profesorii de istorie, ”destinat în primul rând copiilor majoritari din România”(p.9).
    Mai aflăm din “cuvântul introductiv”că acest manual, după părerea noastră întocmit în parte de neprofesionişti şi nici măcar de aparţinători ai etniei căreia i se “confecţionează istoria”, ar rezulta dintr-un ordin al ministrului învăţământului încă din 2007 că: “începând din anul şcolar 2009 – 2010, în cât mai multe şcoli din ţară, elevii vor începe studierea istoriei comunităţilor cu care convieţuiesc” (p.9). În anexă este dat şi ordinul semnat de fostul ministru al învăţământului Cristian Adomniţei, cu nr. 1529 din 18.07.2007. Acest aşa zis manual de istorie, făcut sub egida Departamentului pentru Relaţii Interetnice din Guvernul României, deci o asumare guvernamentală, n-a catadicsit să consulte specialiştii în domeniu, măcar cei aparţinând minorităţii naţionale căreia i se confecţionează “istoria”. Aceşti cunoscători din interiorul Comunităţii, ar fi făcut referiri la propriile valori, în majoritatea lor adepţi ai integrării acestora în istoria generală a poporului român, a Istoriei României din care fac parte, cu anumite specificităţi etnico-culturale.
    Prima Comunitate în ordine alfabetică, căreia i se confecţionează o istorie, este cea albaneză, alcătuită de două personae, slujbaşi ai unei organizaţii nereprezentative Comunităţii Albaneze condusă de o neaparţinătoare la această etnie, având în comun cu albanezii doar faptul că beneficiază de fondurile financiare cuvenite acestei minorităţii Ori, atunci când este vorba de o minoritate naţională, cum este aceea albaneză stabilită pe pământul românesc de peste patru secole, din punct de vedere al atestării documentare, fără îndoială că numai aparţinătorii acesteia sau specialiştii albanologi pot scrie “sine ira et studio”cu responsabilitatea dată de asumarea identităţii sau a studiilor de strictă specialitate.
    Lăsând la o parte faptul că, în mod normal, cel puţin pentru învăţământul liceal, atât istoria naţională cât şi cea universală, trebuie predată uniform, aşa cum s-a procedat şi până acum, celelalte “istorii”: a comunismului, a holocastului, a minorităţilor naţionale se face în cadrul cursului general, acolo unde este cazul sau atunci când într-o perioadă istorică s-au petrecut anumite evenimente ce trebuie cunoscute acestea se explică în contextul general. De altfel problema nu este nouă, ea a fost prevăzută şi în Legea învăţământului nr. 84 din 1955, unde la articolul 120, aliniatul 3, se prevedea: “În programele şi manualul de Istorie universală şi Istoria românilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România”, cu o specificare în aliniatul următor,”În învăţământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale, cu predare în limba maternă” (vezi “România şi minorităţile”colecţie de documente, Editura Pro Europa, 1997, p.45). Asumarea responsabilităţii de aparţinător la un anumit grup etnic, presupune o cât mai bună cunoaştere a acestuia şi a rolului său în istoria generală a ţării în care trăieşte
    De la început subliniez că fac această intervenţie în calitate de istoric român de origine albaneză, între altele preşedinte fondator al Uniunii Culturale a Albanezilor din România (mai 1990), membru fondator al Consiliului Minorităţilor Naţionale din România şi preşedinte al Comisiei de cultură, culte şi mass-media al acestuia, preşedinte fondator al Presei Minorităţilor Naţionale din România, membru fondator şi preşedinte în două legislaturi al Fundaţiei Familiilor Etnic Mixte din România, participant la diferite reuniuni în ţară şi străinătate pe această temă,dar mai ales ca descendent al conducătorilor Comunităţii Albaneze din ţara noastră, responsabil pentru modul în care este prezentată această Comunitate.
    Actualul manual, ce se vrea şi şcolar, în cazul etniei albaneze este întocmit de personae nealbaneze, slujbaşi la o organizaţie creată fraudulos de o deputată nici ea de origine albaneză, pretinzând a scrie “istoria albanezilor din România”, ba mai mult indicând şi “personalităţile acesteia”. Nu s-au consultat nici măcar scrierile unor cercetători români de vază cum ar fi acad. Grigore Brâncuş sau Cătălina Vătăşescu, ale prof univ dr.Nicolae Ciachir autorul numeroaselor scrieri despre sud-estul European , primul istoric universitar care a elaborat şi ţinut la Universitate un curs de istorie modernă a Albaniei iar în volumul IV al operei sale “Un istoric roman ancorat în lumea contemporană” are un întreg capitol despre Comunitatea Albaneză intitulat sugestiv “Albanezii cei mai fideli minoritari ai României: De la Vasile Lupu şi Dora D!Istria la Victor Eftimiu şi Gelcu Maksutovici” (Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002, pp.98-101), unde despre autorul acestor rânduri, scrie ”încă din anii studenţiei a prins dragul scrisului şi cercetării, şi prin cărţi, studii, articole în presă, contribuţii la Radio şi Televiziune şi-a reprezentat Comunitatea Albaneză pe plan intern şi internaţional…Fac un act de mândrie pentru mine că mi-a fost student…” (p.100-101).

    • Am avut acest manual in mana, L-am lecturat atent, mai ales studiile despre albanezi, si nu am vazut nicio eroare. In ceea ce-i priveste pe albanezi, lucrurile sunt foarte obiective. Ce va supara pe dvs?. Ca nu sunteti in casuta redactionala? Falsa glorie! Si marunta!

      • Buna ziua! Fiind departe de Romania, nu prea inteleg disputele intre albanezii din Romania…pentru mine ca albanez este foarte importat si apreciez efortul depus de fiecare individ in ceea ce priveste promovarea etnie albaneze in Romania. Puteti sa-mi ziceti unde pot cumpara/citi online acest manual?

  12. UNIUNEA CULTURALA A ALBANEZILOR DIN ROMÂNIA
    BASHKESIA KULTURORE E SHQIPTAREVE TE RUMANISE
    Redacţia revistei ALBANEZUL (SHQIPTARI)
    Calea Moşilor nr.241 Bloc 47 scara C ap.81 sector 2 Bucureşti
    Telefon 0040.729698600, 0040.314194873, 021 6191535

    Bucureşti, 18 februarie 2008
    Către,

    Parlamentul şi Guvernul Republicii Kosova

    În numele Uniunii Culturale a Albanezilor din România – continuatoare a societăţilor etniei albaneze din perioada Renaşterii Naţionale – purtătoare a tradiţiilor Comunităţii Albaneze ce are vechime de peste 400 de ani pe pământ românesc, vă felicităm din inimă pentru înfăptuirea actului curajos al Proclamării Independenţei Kosovei de sub dominaţia multiseculară a Serbiei.
    Vă dorim noi succese în construcţia noului stat, a integrării în Uniunea Europeană, în vederea prosperităţii şi bunelor relaţii interumane pentru toţi locuitorii Kosovei.

    Cu aleasă consideraţie şi salutări frăţeşti,

    Preşedinte de Onoare, Preşedinte, Redactor şef,
    Prof.Dr.Gelcu Maksutovici Ing.Mircea Istrate Baki Ymeri
    Membru al Uniunii
    Scriitorilor din România

  13. BAKI YMERI
    Fenomenologia albano-română. Un miracol al istoriei

    Singurul popor din lume înrudit cu românii pe linie daco-traco-iliră este poporul albanez. Pentru cercetătorii în domeniul culturii în general, al etnologiei, istoriei, limbii şi literaturii în special, aceste raporturi reprezintă numai o parte din dovezile autohtonismului celor două popoare pe meleagurile lor.
    Romanitatea noastră nu începe prin invazia traiană (101-106), nici în vremea lui Decebal sau Burebista, ci începe mult mai de timpuriu, prin pastoralitate. Aici trebuie urmărite elementele lingvistice, etnografice şi cele etnologice. Raporturile etno-spirituale dintre pastoralitatea traco-română si iliro-albaneză parvin din perioada protoromană, respectiv protolatină.
    Tematica aceasta se înscrie în încercarea noastră de a cunoaşte, în dimensiunile lui reale, un fenomen foarte interesant şi anume cel legat de vechimea şi amploarea legăturilor spirituale dintre cele două popoare (român şi albanez), asupra cărora mai dăinuie încă destule mistere. Singurul popor din lume înrudit cu românii pe linie daco-traco-iliră este poporul albanez. Pentru cercetătorii în domeniul culturii în general, al etnologiei, istoriei, limbii şi literaturii în special, aceste raporturi reprezintă numai o parte din dovezile autohtonismului celor două popoare pe meleagurile lor. Este vorba, deci, despre un teren fascinant, încă insuficient explorat, de interferenţe care îşi au sorgintea chiar în începuturile istoriei.
    Relaţiile albano-române sunt atât de profunde şi ample, încât circulă şi astăzi printre albanezi sintagma Vllahu është vëlla (Vlahul este frate). Albanezii şi românii sunt veri de sânge , spunea N. Iorga. Am mai vorbit de albanezi şi mă întorc la dânşii cu plăcere. Este un adevăr ce nimeni nu l-a scris: Cine va avea pe albanezi şi pe românii macedoneni, va avea Orientul. Sunt o mulţime de români din Albania ce nu se pot deosebi de albanezi. Aceste două neamuri sunt cele mai vânoase din aceste ţări. Românii se învoiesc mai bine cu albanezii decât cu ceilalţi. Lucru ciudat! Datinile albanezilor sunt întocmai ca cele ale românilor din Macedonia, şi, ce este mai curios, că seamănă mai în toate cu cele ale românilor din Principate.
    Nu este nimic de mirare în aceasta supoziţie, dacă luăm in calcul existenţa lor pastorală de la nordul şi sudul Dunării. Romanitatea noastră nu începe prin invazia traiană (101-106), nici în vremea lui Decebal sau Burebista, ci mult mai de timpuriu, prin pastoralitate. Aici trebuie urmărite elementele lingvistice, etnografice si cele etnologice. Raporturile etno-spirituale dintre pastoralitatea traco-română si iliro-albaneză parvin din perioada protoromană, respectiv protolatină.
    Am ales această temă în primul rând pentru că albanezii au străvechi legături cu românii prin substratul comun (lingvistic), care îşi are originile într-o vechime de dinaintea creştinismului, printr-o continuitate directă, etno-geografică: Albania – Kosova – Valea Timocului – România. Istoria şi religia, ca şi existenţa acestor două popoare explică şi justifică înrudirea şi apropierea acestor neamuri, aflate, fără dubiu, pe aceeaşi treaptă a vecinătăţii antice şi a dezvoltării contemporane. Între români şi albanezi sunt şi funcţionează relaţii străvechi şi profunde, ce au fost neglijate numai de politicienii de ocazie. În timp ce românii au rezistat în arcul carpato-danubian, albanezii au rezistat într-o zonă pe care romanii, slavii şi turcii n-au putut-o domina. Aceste trei valuri succesive n-au putut şterge sau anula identitatea albaneză, nu i-au alterat trăsăturile care o apropie de români.
    Albanezii şi românii s-au aflat în directă vecinătate, întreruptă de slavi. Legăturile strânse dintre cele două popoare se confirmă prin limbă, folclor, obiceiuri, tradiţii, îmbrăcăminte, toponimie. În lucrarea lui Iorgu Iordan, Rumanische Toponomastik (1924), se dau şi unele nume de locuri care au legătură directă cu albaneza: Arbănaşi (în Buzău), Arnăutul (Negru), Fântâna Arnăutului, Movila Arnăutului, Arnaut Bostan-Dere (în Constanţa) etc. Unii autori cred că prin arbănaş se poate subînţelege şi aromânul. Nu odată, spun ei, li s-a dat din partea dacoromanilor din Muntenia şi Moldova, numele de albanezi şi aromânilor, fiindcă aceştia veneau din provinciile albaneze, cum s-a procedat şi în Bulgaria. Totuşi, se ştie tot aşa, că albanezii împământeniţi în România, încă din secolele trecute, erau cunoscuţi din partea locuitorilor şi ca arnăuţi, chiar şi ca turci. În afară de aceste nume, mai ales arbănaşi şi arnăut, se găsesc în toponimia română şi o serie de localităţii care au concordanţă cu toponimia albaneză. Istoricul legăturilor româno-albaneze prezintă trăsături remarcabile în plan temporal, spaţial-geografic, istoric, social-psihologic, religios, cultural-artistic. Aceste legături se bazează pe o profundă simpatie, fapt care le explică diversitatea, vitalitatea şi cordialitatea. În lucrarea de doctorat cu acelaşi subiect, am încercat să stabilim o fixare cronologică a evenimentelor culturale între secolele XVI-XX. În acest sens, abordând unele teme inedite, precum şi cele cercetate/ publicate de savanţi români şi străini, am încercat să arătăm că noi ne moştenim unii pe altii şi ne demonstrăm unii altora tradiţii, datini, obiceiuri, credinţe şi ritualuri.
    În timp ce relaţiile dintre români şi albanezi sunt legate de însăşi esenţa şi obârşia celor două popoare, relaţiile cu vecinii slavi sunt relaţii de circumstanţă politică, care apar mai târziu. Abordând pericolul slav în cadrul unor lucrări, am încercat să demonstrăm un adevăr foarte puţin mediatizat la noi. În timp ce ruşii şi sârbii, prin politica lor expansionistă, au periclitat identitatea noastră şi existenţa unor teritorii româneşti sau albaneze (Basarabia, Bucovina, Banatul de Vest, Valea Timocului, Kosova etc.), relaţiile cu albanezii au fost întotdeauna de cordialitate şi colaborare. Această lucrare nu-şi propune abordarea politică a fenomenului Kosova, aflată actualmente în protecţia comunităţii internaţionale, cum ar trebuie să fie şi Basarabia. De ce? Fiindcă noi tratăm problema din punct de vedere lingvistic şi istoric, cu elemente inedite. Când vine vorba de limbă, pentru studierea elementelor nelatine ale limbii române, albaneza este o limbă de o importanţă excepţională. Cele mai sigure elemente româneşti moştenite din traco-dacă sunt cele care au corespondenţe identice sau asemănătoare în albaneză.

    Pe scurt (în alb. shkurtimisht), în decursul civilizaţiei multiseculare, albanezii şi românii s-au întâlnit în plan spiritual, lingvistic, istoric şi etnic. Dansurile populare, costumele naţionale şi comportamentul ne pot convinge uşor de înrudirea apropiată dintre cele două popoare, fapte relevante prin care putem spune că albanezii sunt conaţionalii noştri care pentru foarte frumos zic fort bukur. Chiar dacă această afirmaţie pare incredibilă, ea se simte, pentru că nu este vorba numai de argumente istorice sau lingvistice. E vorba aici şi de argumente sentimentale, dorul fiind o trăsătură comună, lucru care cântăreşte mai mult decat argumentul istoric şi care, într-o foarte scurtă vreme, se va integra în atitudinea europeană a celor două popoare.

    Ipoteze şi teorii privind legăturile de înrudire româno-albaneze

    În opinia unor savanţi, albanezii, românii si aromânii sunt recunoscuţi ca adevăraţi autohtoni ai ţinuturilor sud-nord-dunărene, fiind descendenţi şi continuatori ai traco-ilirilor . Răsărit din substratul traco-iliric, poporul albanez apare abia în secolul al II-lea, pentru ca apoi să dispară pentru multe veacuri din zarea istoriei (ca atestare documentară – n.n.). Într-adevăr, în acest secol se face pentru întâia dată menţiune despre o populaţie de pe actualul teritoriu naţional albanez cu numele Albanoi, având ca centru oraşul Albanopolis. După această scurtă pomenire, urmează o tăcere până în secolul al XI-lea, când se aminteşte despre o răscoală din Albania, la care au luat parte si albanezii. Din această întreruptă amintire ce se face la un interval atât de mare, reiese că începuturile istorice ale poporului albanez se aseamănă cu acele ale poporului român .
    Conform istoriografiei, din timpuri străvechi şi până în vremea noastră, zona sud-dunăreană, balcanică, mai precis cea cuprinsă între Mările Neagră, Adriatică şi Egee, foarte prielnică vieţuirii omeneşti, a fost viu disputată de numeroase seminţii. În zorii istoriei antice, aici s-au dezvoltat două neamuri înrudite, dar totuşi distincte: tracii si ilirii, strămoşii românilor şi albanezilor de azi. După Nicolae Iorga, temelia acestor două popoare – român şi albanez – sunt seminţiile iliro-traco-dacice, care au populat întreaga Peninsulă Balcanică, trecând Dunărea, sub numele de geţi şi daci şi lăţindu-se apoi peste întregul platou al Ardealului . Scriind despre înrudirea limbii române cu cea albaneză, redactorul unei reviste albano-române din Bucureşti scria, sub pseudonimul Boirevista, următoarele: Faţă de niciunul din elementele care constituie limba noastră de azi nu ne poate cuprinde însă atâta duioşie ca faţă de cel ce ne e comun cu albanezii, căci vechimea lui întrece douăzeci de veacuri. Albaneza şi româna se caracterizează, în interiorul uniunii lingvistice balcanice, printr-o strânsă înrudire. Această înrudire se întrevede, cum se ştie, în întregul sistem al celor două limbi, în alcătuirea fonetică, în structura morfologică, în construcţia sintactică, în frazeologie, în formarea cuvintelor şi în vocabular . Relatând despre geneza elementelor pe care româna le are în comun cu albaneza, despre evoluţiile independente în fiecare dintre cele două limbi, precum şi despre moştenirile independente din substratul traco-dac (în română) sau traco-ilir (în albaneză), prof. univ. dr. Grigore Brâncuş subliniază faptul că româna şi albaneza sunt înrudite prin substrat, sub înrâurirea căruia au apărut inovaţii comune .
    Relaţiile româno-albaneze, respectiv traco-ilire, se dovedesc a fi foarte vechi, drept pentru care există o serie de similitudini, paralele şi concordanţe în viaţa spirituală şi culturală a celor două popoare. Studiind aceste raporturi, distinsul lingvist albanez Eqrem Cabej avea să afirme: Apropierea este atât de mare, încât lingvistul deseori are impresia că are în faţa lui o singură materie de limbă, reprezentată sub două forme diferite. Acelaşi învăţat aprecia: din caracterul acestei afinităţi se poate afirma cu destulă siguranţă că, în istoria lor, poporul albanez şi poporul român au fost în vecinătate unul cu altul, pe alocuri poate au trăit în simbioză . Pentru filologul italian Giuliano Bonfante, albanezii şi românii erau într-o vreme unul şi acelaşi popor, care a primit acelaşi val de latinitate, cam târziu, prin veacurile II-III ale e.n.
    Ideea străvechii legături de înrudire etnică şi lingvistică dintre români şi albanezi datează încă din secolul al XVIII-lea. Pionierul cercetărilor istorice şi lingvistice sud-est europene, Johann Erih Thunmann, era convins că există o înrudire între română şi albaneză, bazată pe o vecinătate apropiată: albanezii sunt descendenţii vechilor iliri, la fel cum şi vecinii lor vlahi, de care mă voi ocupa ulterior, sunt fii ai tracilor. De remarcat că Thunmann socotea necesar să explice orientarea cercetărilor sale: Nouă, celor din părţile apusene ale acestui continent, nici unul dintre popoarele Europei nu ne este mai puţin cunoscut în privinţa originii, istoriei şi limbii sale, ca albanezii şi vlahii. Şi cum nu este vorba de popoare de rând, este vorba despre popoare de seamă, pe care orice istoric ar trebui să vrea să le cunoască, a căror istorie ar putea să umple o lacună din istoria mai veche şi mai nouă a Europei. Dar ele nu mai joacă astăzi un rol important, ele sunt popoare lipsite de libertate, de drepturi şi de noroc, iar istoricul este adesea tot atât de nedrept ca orice om: el îl dispreţuieşte pe cel fără noroc.
    Din cercetările ulterioare, lingviştii noştri au constatat că, într-adevăr, preferinţele comparative s-au îndreptat cu precădere spre limba albaneză, a cărei înrudire originară cu substratul românesc este unanim recunoscută. Misterioasa noastră înrudire cu albanezii este realitatea apropierii sufleteşti între cele două popoare: o anumită căldură în raporturile reciproce, toate acestea izvorâte dintr-o comunitate de civilizaţie care are începuturile în străfundul veacurilor. Conform convorbirilor cu acad. Grigore Brâncuş: Cu ocazia unei călătorii în Albania, în anul 1957, Alexandru Rosetti a fost surprins să audă că albanezii au acelaşi ritm al frazei. Albaneza, după Rosetti, este o limbă centum, prin elementele ei care se explică prin iliră, şi o limbă satem, prin elementele care se explică prin tracă.
    Elementele pe care albaneza le are în comun cu româna se explică – afară de câteva excepţii – prin tracă. În acest sens, Rosetti aduce drept dovadă unele elemente ale vocabularului comun al românei şi albanezei, corespondenţe fonetice între cele două limbi, expresii comune, argumentând acestea prin existenţa unui substrat comun în două sau mai multe limbi balcanice. În Istoria limbii române, Rosetti susţine autohtonismul albanezilor în nordul teritoriului actual, în vecinătate cu populaţia vlahă, acest lucru fiind exemplificat prin numeroasele analogii în materie de limbă, care nu s-au putut dezvolta decât printr-un contact intim al celor două popoare. Th. Capidan este de părere că poporul albanez s-a format pe teritoriul naţional din nordul Albaniei, într-un ţinut în care putea veni în atingere cu populaţiunile româneşti medievale din sudul Dunării. Prin aceasta trebuie să admitem existenţa unei simbioze albano-române. Unii lingvişti români constatau că, acum o mie de ani, masa românească timoceană înainta până în regiunea oraşelor Niş-Vranje, unde făcea legătura cu masa etnică albaneză, care se lăţeşte până la Adriatica. Numai admiţând această legătură, care s-a rupt în epoca modernă, ne putem explica şi raporturile culturale şi de limbă dintre poporul albanez şi cel român. Un punct de vedere interesant, consemnat nu numai de noi, este faptul că aromâna cunoaşte mai puţini termeni albanezi decât româna, o dovadă în plus că albanezii au trăit în mai strânsă legătură cu românii decât cu aromânii, probabil în Kosova şi încă mai spre nord-vest, adică spre Valea Timocului. Indiferent de faptul că în terminologia oficială se foloseşte termenul Kosovo, Kosova nu poate fi Kosovo cum nici Moldova, Craiova, Orşova sau Cruşova nu pot fi Moldovo, Craiovo, Orşovo sau Cruşovo. Despre vecinătatea dintre cele două popoare au scris şi alţi cercetători albanezi. Dacă vorbim despre albanezii kosovari aflaţi în vecinătate directă cu românii timoceni, în anii 1877-1878, sârbii au alungat din această zonă peste 300 de mii de etnici albanezi, numai cu hainele ce le purtau pe ei, rămânând acolo (pe Topliţa), numai vlahii. Iată unde se ascund urmele simbiozei albano-române, existente în substrat!
    Aceeaşi părere despre înrudirea şi asemănările româno-albaneze este susţinută şi de câţiva lingvişti români, conform cărora greaca şi albaneză sunt singurele limbi autohtone care s-au păstrat din antichitate în Balcani. Elementele comune ale albanezei numai cu româna, ca şi fapte de altă natură, fac ca albaneza să fie considerată tot mai mult continuarea acelei limbi care constituie substratul limbii române.

  14. INTERVIU ACORDAT REVISTEI ASTRA, ACTUALIZAT SI PENTRU CITITORII REVISTEI ALBANIA PE ROMANESTE

    1. Domnule Baki Ymeri, îmi vorbiţi mereu cu ochii luminaţi despre familia dumneavoastră. Povestiţi-ne ceva despre tatăl, despre mama dumneavoastră şi despre copilărie, despre locurile natale.

    B. Y. -Mă bucur că provin dintr-o familie nobilă din Translivania, mama mea fiind nepoata lui Ion Raţ din comuna Band (jud. Mureş), care a căzut la războiul întregirii. Tatăl ei a fost rănit în aceleaşi război şi s-a stins după un an de zile datorită celor 19 scize cu care s-a întors din lupta. Sunt născut în zodia leului şi provin dintr-o familie de luptători. Albanezi zic la fel ca şi românii: Nuk kam frike nga lufta (Nu am frica de lupta). Nu despre luptă vreau să vă vorbesc ci despre iubire. Am îndrăgit limba română din copilărie, din vremea când auzeam pe părinţii mei vorbind româneşte. Nu vreau să mă laud, dar vreau să vă spun un lucru adevărat şi realist : Scriitorii români care m-au cunoscut în Macedonia şi România, au constatat că sunt un tezaur de suflet românesc, m-au încărcat braţele cu cărţi, au scris cu admiraţie despre mine. Nicolae Băciuţ spunea că sunt extraordinar de comunicativ, de parcă ne-am şti de când e lumea. De ce? Fiindcă suntem legaţi prin fire tainice de noi, de acest inconfundabil spaţiu traco-dac. În urmă cu 65 de ani, mama subsemnatului se lega pe viaţă de Aivaz Voka, cel ce sub imperiul miraculos al dragostei, ar fi fost în stare s-o căută pretutindeni, chiar dacă ar fi trebuit să meargă şi în America după dânsă! Aurelia Graur l-a urmat pe tatăl meu din dragoste. L-a urmat la bine şi la greu, la necaz şi la bucurii.

    2. Sunteţi de ceva vreme în România, ţara mamei dvs, Aurelia Graur. Cum a fost primul contact cu România? Ce ştiaţi despre ţară înainte de asta? A corespuns cu imaginea dumneavoastră?

    - România este patria de obârşie a mamei mele. Mândria de a fi român nu este o sintagmă folclorică. Americanii au un respect uriaş pentru steagul lor, iar noi, ce facem noi, îl vedem doar de sărbători, permitem să ni se asimilează confraţii noştri din Valea românească a Timocului şi Basarabia. Am venit prima oară în România în iarna anului 1971. Când a intrat trenul pe teritoriul nostru, atât de bucuros eram încât mi s-a părut că s-a transformat în avion şi a aterizat dintr-o dată la Bucureşti, deşi că am călătorit o noapte întreagă, din Stamora Moraviţa pănă în Bucureşti. Ce ştiam despre ţara înainte de asta? Ştiam că este o ţară de vis şi poezie. Grigore Vieru îmi dorea (în 1991) o viaţă dulce şi frumoasă ca limba lui Eminescu, lucru care deja s/a realizat.

    3. Ce anume v-a determinat, în afară de faptul că mama dumneavoastră era româncă, să optaţi pentru studii aprofundate de limbă română şi la Viena, şi la Bucureşti? Când şi cum aţi început?

    - Am venit în România pentru a-i cunoaşte pe rudele mele, şi în al doilea rând, pentru a întocmi o lucrare despre Bucureştiul de odinioară ca centru al culturii albaneze. Am citit şi auzit că suntem rude, am constatat acest fapt în toate punctele de vedere, m-am înscris la Universitatea din Viena, am urmat cursuri de românologie la lingvistul Vasile Şerban, am părăsit Viena şi am venit la Bucureşti, fiind îndrăgostit de vecina mătuşei mele, am cosntatat că singurul popor din lume, înrudit cu românii pe linie daco-traco-ilirică, este poporul albanez. Cele mai frumoase şi cele mai vechi cuvinte ale limbii române au corespondenţe comune şi în limba albaneză (bucurie, buză, guşă, barză, brad, ceafă, cătun, vatră etc.), cuvinte care provin dintr-un substrat comun al antichităţii noastre bimilenare, traco-ilire, paraslave şi paralatine, când Albania era vecina României. Am început să traduc, m-am înscris la Universitatea din Bucureşti cu o teză de doctorat despre relaţiile culturale româno-albaneze, avându-l pe mentor distinsul lingvist, Grigore Brâncuş, am susţinut toate examenele şi referatele cu nota brio. De ce? Fiindcă suntem moştenitori al unei zestre comune, prezent în poemul Dicţionar comun : Vezi ce mister admirabil/ Conţine acest dicţionar albano-român/ Care ascunde povestea/ Unei antice legături de sânge/ Când până şi păsările pricepeau ce vorbim:/ Şi barză şi cioară şi gheonoaie şi pupăză,/ Când turmele urcând înspre stână/ Şi noi vorbeam despre:/ Bască şi baci, zgardă şi fluier,/ Ţeapă şi strungă, searbăd şi ţarc/ Şi ne ciupeam sau ciupeam câte o strună/ Şi ne bucuram când luceafărul/ Sus scăpăra.

    4. Am discutat de multe despre Albania, despre România, despre Kosova, Macedonia, despre aromâni şi soarta lor. Recent ne-am întâlnit, la Iaşi, cu doamna Vanghea Mihanj Steryu, aromâncă din Macedonia. Cum vedeţi dumneavoastră literatura aromânilor, a minorităţilor aromână şi română în zonele despre care discutăm.

    – Este un subiect de discutat. Soarta aromânilor şi românilor din Balcani şi din jurul României este amară. Asimilare perfidă şi discriminare, lipsă de şcoli şi biserici în limba maternă, indiferenţă guvernamentală şi diplomatică, lipsa mândriei de a fi român. Ce trebuie făcut? Trebuie să ne trezim noi ca să-i trezim pe ei, ca să-şi caută dreptruile precum procedează albanezi kosovari sau ungurii înfipţi în inima României. Kosova nu este Kosovo precum Moldova, Craiova, Orşova sau Cruşova nu sunt Moldovo, Craiovo, Orşovo sau Cruşovo. Destinul lumii depinde de Kosova, indiferent de faptul că cei care nu cunosc istoria, susţin colonialismul panslavist privind destinul românilor basarabeni, timoceni sau a albanezilor kosovari. Soarta aromânilor din Macedonia este mai bună decât cea a confraţilor noştri din Albania, Grecia sau Valea Timocului. Sunt o serie de scriitori şi militanţi înflăcăraţi pentru obţinerea drepturilor lor în Balcani, şi sunt o serie de diplomaţi care militează mai mult pentru bani, decât pentru (a)români. Se ţin câteva reuniuni ale românismului cu foşti comunişti, care fac la fel: aleargă mai mult după bani decât după (a) români, ceva similar cu neromânii noştri care încearcă să-l scoată pe Eminescu din « debara ». Mihai Eminescu este mântuitorul limbii române. Ce putem face? Să urmăm exemplul arnăuţilor lui Tudor Vladimirescu din punct de vedere al vitejiei, şi al albanezilor kosovari din punct de vedere al menţinerii identităţii naţionale. În timp ce din două milioane de albanezi kosovari nici-unul nu s-a sârbizat, dintr-un million de români din Valea Timocului, au rămas câteva sute de mii nesârbizaţi şi nebulgarizaţi. Răspunsul este clar şi realist: Integritate culturală pentru unitate europeană. Să li se dea românilor din Timoc, aceleaşi drepturi pe care le au sârbii şi bulgarii din România.

    5. Sunteţi un mesager fără odihnă al poeziei, între ţările noastre. Am lucrat şi împreună la o serie de cărţi, aţi fost cel care a făcut posibilă apariţia unei serii de antologii de poezie română în Macedonia şi Kosovo. Cum este privită poezia română în Albania, în Kosovo şi Macedonia?

    - Poezia este cheia lumii, a subliniat un confrate de condei (Marius Chelaru). Repet şi trec la autolaudare: România este o ţară de vis şi poezie. A venit cândva Ovidiu, şi după Ovidiu a venit Bakiu, amândoi fiind inspiraţi de finţa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare. Ce bine că poetul nu ocoleşte izvoarele, scria despre subsemnatul Victor Marin Basarab, cândva! Cum de s-a oprit tocmai aici unde, alături de noi, şi el a devenit poet! O fi oare o răscruce? O fi oare o mirare? O fi oare ceva dat care ne alege? Baki Ymeri este poetul care stârneşte ninsoarea în limba română. El reface un drum întreg, numai ca să dea o definiţie versului său în albaneză, care albeşte mirarea limbii române. Poezia română se simte oriunde în lume ca un tezaur de suflet. De ce? Răspunsul ni-l dă Vasile Alexandri: Românul este născut poet. În blocul meu din Favorit, oameni simpli, precum domnul Grecu sau doamna Paula, ştiu de pe rost, sute de versuri din Eminescu, Coşbuc, şi alţi poeţi români.

    6. Oraşul Iaşi este, aş zice cu certitudine locul unde poezia albaneză, macedoneană şi kosovară a fost cel mai atent prezentată, în revistele Convorbiri Literare, poate mai ales Poezia, dar şi Cronica ş.a. Există în zonele amintite reviste care prezintă mai atent poezia/ literatura română? Altfel spus, se bucură poezia română de aceeaşi atenţie?

    - Da! Revsitele de limba albaneză din Macedonia, Kosova şi Albania încă din vremea lui Tito şi Enver Hoxha deschideau coloanle pentru poezia română. Ca o fata frumoasă şi atragătoare, este o poezie care te cucereşte din prima vedere. Este o poezie care se bucură de o atenţie deosebită. Dacă nu îi cunoşteam pe poeţii români şi pe valorile lor, poate eram un simplu învăţător în satul meu natal, sau vre-un gastarbeiter în Germania.

    7. Discutam acum ceva vreme despre premiile Nobel, despre faptul că Ismail Kadare a fost de mai multe ori nominalizat si nu l-a primit ş.a. În opinia dumneavoastră există vreun scriitor de limbă albaneza care ar putea primi acest premiu? Dar scriitor român?

    - Ismail Kadare este cel mai cunsocut albanez din lume, mai cunoscut decât preşedintele Albaniei. A fost de patru ori candidat pentru premiul Nobel, este unicul care îl merită acest premiu din spaţiul etnic albanez în care trăiesc şapte milioane de albanezi (în Albania ciuntită de Marile Puteri în 1913, în Kosova celor două milioane de albanezi, în Macedonia Occidentală şi Grecia de nord unde trăiesc peste un million de albanezi. Răspunsul pare cam politizat, dar nu ne pare rău. Vroiam să afirm cu acest prilej faptul că numărul locuitorilor din Balcani este egal : şapte miloane de sârbi,m şapte miloane de albanezi, şapte milioane de bulgari şi şapte milioane de greci. Este altă mâncare faptul că în cadrul acestor cifre se înscriu şi sute de mii de români şia români, care în vremea imperiului otoman aveau o sută de şcoli şi şaptezeci de biserici în limba română, şcoli şi biserici care au fost închise din 1913 încoace de « confraţii » noştri de aceeaşi religie (sârbii şi grecii). Sunt lucruri pe care şe ştim din faţa locului şi din opera marelui Kadare, « trădat » de fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În cea ce priveşte pe scriitorii români, după Mircea Eliade despre care se spune că a refuzat premiul Nobel, cred că într-o zi va obţine acest premiu Mircea Cărtărescu sau Nicolae Breban, Nicolae Breban sau Mircea Cărtărescu.

    8. E o discuţie continuă despre rolul şi locul „limbilor minore”, despre cum anume pot fi sau nu o piedică în afirmarea unui scriitor. Cunoaşteţi de aproape peisajul literar din mai multe ţări din zona noastră. Credeţi că ar trebui ca scriitorii de aici ar trebui să scrie mai curând într-o limbă de circulaţie internaţională pentru a putea avea mia mult succes pe piaţa europeană sau nu este un criteriu de luat în seamă?

    – Este adevărat şi regretabil faptul că aparţinem « limbilor minore » şi unui trecut cu frontiere închise, şi este încurăjător faptul că Institutul Cultural Român încurăjează traducerea şi afirmarea scriitorilor români în limbi de circulaţie internaţională. Şi este bucuros faptul că după căderea cortinei de fier, se deschid perspective de cucerirea pieţii europene şi pentru scriitorii români. Şi este regretabil faptul că prea puţin facem pentru destinul limbi şi sufletului (a)românesc şi aromânesc din Balcani şi din ţările cu care avem mai multă vecinătate politică decât culturală.

    9. Dezvăluiţi-ne puţin despre proiectele dumneavoastră.

    - O a treia antologie a poeziei române în limba albaneză, un volum de versuri originale (Iubire magica), o culegere polemică (Când minciunii îi cad chiloţii), câteva volume din lirica albaneză în limba română, o carte despre România inimii mele, o monografia despre Lumina albaneză din Bucureşti, o fată frumoasă şi dulce ca o câmpie de căpşuni, etc.

    Baki Ymeri
    Este fiul unui filogerman pe nume Aivaz Voka. S-a născut la Şipkoviţa (Macedonia). Marin Sorescu îl considera un foarte bun român (după mamă) şi un foarte bun albanez (după tată). A absolvit Facultatea de Filozofie la Universitatea din Priştina (Limba şi literatura albaneză). Între timp, a urmat cursuri de specializare a limbii române, la Universităţile din Viena şi Bucureşti. Este un tezaur de suflet românesc, doctorand al Universităţii din Bucureşti, membru a Uniunii Scriitorilor din România, redactor-şef al revistei Albanezul/Shqiptari, autor a numeroase articole despre aromânii din Balcani, românii din Valea Timocului şi albanezii din Kosova. Pentru activitatea culturală şi publicistică în folosul societăţii, a fost nominalizat din partea Institutului Biografic American (ABI), Omul Anului 2001.
    De-a lungul timpului, a publicat mii de versuri din opera a peste 50 de scriitori şi istorici români în limbile albaneză, macedoneană şi slovenă, precum şi unele volume aparţinând poeţilor Nichita Stănescu: Ekspozitë e të palindurve/Expoziţia celor nenăscuţi (Priştina, 1986); Anghel Dumbrăveanu: Kënga e mullibardhës/Cântecul sturzului (Scopie, 1986); Slavco Almăjan: Xhuxhmaxhuxhët harruan të rriten/Piticii au uitat să crească (Priştina, 1989); Marin Sorescu: Eja të ta them një fjalë/Vino să-ţi spun un cuvânt (Priştina, 1990), etc. Bibliografie lirică: Kaltrina (ediţie bilingvă, română-albaneză, Editura Kriterion, Bucureşti, 1994); Dardania (ediţie bilingvă, română-albaneză, Editura Deliana, Bucureşti, 1999); Zjarr i Shenjtë/Foc Sacru (Tetova, R. Macedonia, 2001); Lumina Dardaniei (Editura Muzeul Literaturi Române, Bucureşti, 2004); Drumul iadului spre Rai (Editura Academiei Internaţionale Orient Occident, Bucureşti, 2005), Cu sufletul pe buze (în curs de apariţie).

    REFERINŢE CRITICE

    Născut pe meleagurile albano-aromâne din Macedonia, şi copleşit de nostalgia originilor, Baki Ymeri a venit ca un pelerin în România, patria mamei sale. Excelent traducător al literaturii române în limba sa paternă, ca unul care cunoaşte zece limbi, desfăşoară o intensă şi lăudabilă activitate culturală în a două lui patrie. Dar, el nu este numai un simplu traducător, ci este, înainte de toate, un veritabil poet. Mărturie stau volumele de versuri în ediţie bilingvă (româno-albaneză), în care poetul şi cercetătorul ştiinţific, dovedeşte printr-o sumedenie de cuvinte comune, străvechi, înrudirea neîndoielnică a celor două limbi şi popoare. Prin aceste inspiraţii, el a aprins un curcubeu strălucitor, arcuit simbolic între Marea Adriatică şi Marea Neagră, între Răul Băiasa şi Dunăre, între Munţii Pindului şi Carpaţi, locuiţi pe vremuri, în excluisivitate, de numeroasele triburi traco-ilire autohtone.
    De origine albano-română-aromână, poetul Ymeri este o sinteză admirabilă şi un autentic vates: poet şi profet totodată. Cu candori de înger şi vâlvori de heruvim. Liric duios şi caustic, mângâie şi arde, cântă şi şfichuie, şopteşte dulce şi tună năprasnic, în cuvinte simple, nerimate, dar pline de sevă lirică, vie şi clocotitoare. Setos de frumuseţe, iubeşte florile, pomii, animalele, eternul feminin. Poezia, neamul, visul, sublimul. Poet modern, ca structură spirituală şi formă literară, versul lui irupe din adâncuri ancestrale, simplu şi natural, ca un izvor irepresibil, încărcat de frumuseţe aspră şi primitivă, incantatorie. Terestru şi sideral, umblă vrăjit printre oameni, nu totdeauna înţeles, nu rareori rănit. Sufletul lui urcă mereu în zboruri înalte spre sfere ideale, ori coboară obsedat în adâncuri infernale, după neuitata lui Euridice. De aceea, sufletul lui nu are şi nu va avea niciodată astâmpăr. S-a născut sub semnul tutelar al misterioaselor zeităţi traco-ilire: Zamolxis, Dionissus şi Orfeu. Ce putea ieşi decât un fascinant rapsod, beat de frumuseţi eterne? (Ionel Zeana)

    Apreciat traducător de poezie românească şi doctorand al Universităţii din Bucureşti, poetul Baki Ymeri, reprezintă fenomenul mai rar al unui bilingvism născut nu doar din uşurinţa de a poetiza atât în română cât şi în albaneză, ci mai ales – credem noi – din conştiinţa unui destin comun, a unei “Balcanii” originare, situate dicolo de toate diferenţierile etnice sau istorice. Pentru Baki Ymeri poemul va fi astfel întotdeaună expresia unei încordări, a unei nelinişti care îl plasează sub semnul “dramei sacre” a poeziei dintotdeauna şi de pretutindeni (…). Dacă prin asemenea trăiri marcat duale, poetul Kaltrinei reface în stil personal câteva din experienţele fundamentale ale modernismului, timbrul său original trebuie căutat însă în capacitatea de a trece, aproape pe nesimţite, de la drama metafizică la cea a impactului cu istoria, care dobândeşte aici culoarea, lipsită de orice propensiune spre pitoresc, a balcanismului. Un balcanism cu accente evident tragice, generate de un acut sentiment al fatalităţii istorice, al cărei “mare mecanism” e demontat de Baki Ymeri, cu mijloacele unui poet autentic (Octavian Soviany).

    Poet de excepţie al iubirii şi patriot desavârşit, Baki Ymeri aduce un univers aparte în lumea poeziei româneşti. Citind cu dragoste şi înţelegere poemele domniei sale, veţi înţelege că ele sunt născute din suferinţă, disperare, iubire şi credinţă. Autorul acestor versuri, suflet nobil şi înţelept, scrie poezia cea mai sfântă şi dragă vieţii: cea venită de la Dumnezeu, şi care aduce cu ea lumina adevărului. Prin sensibilitatea sa poetică, Baki Ymeri ştie să ne pună sufletele în mireasma de busuioc şi de fragi, ca în Raiul fericirii nepământene. Versurile domniei sale au gustul de miere al spiritualităţii albano-române. În lirica sa de dragoste, Baki Ymeri este fantastic, şi tocmai prin aceasta, fascinant. Dar nu numai atât. În poezia acestui suferitor de frumos, veţi descoperi acel eros divin al limbii, care depăşeşte dragostea pământeană şi este propriu, numai adevăraţilor poeţi. (Emilia Dabu)

  15. Dragi colegi,
    Inainte de orice, felicitari pentru acest site! Intentia dvs. a fost excelenta si sper ca si rezultatele vor fi pe masura. Totusi, am cateva observatii:
    1. Va rog sa nu permiteti politizarea si transformarea acestuia intr-un teren de polemici. Observ cu uimire ca disputa dintre cele doua organizatii ale albanezilor din Romania, UCAR si ALAR, este transferata incet-incet si aici la dvs. Vreau sa va spun ca actualul deputat al minoritatii albaneze din Romania, dna Oana Manolescu a devenit ceea ce este pe listele UCAR, organizatie care acum o contesta cu multa virulenta.
    2. Cele mai multe si voluminoase comentarii din site apartin uneia si aceleiasi persoane, Baki Ymeri (alias Albert Voka), un doctorand intarziat si personaj dubios, fara ocupatie, cu o proasta reputatie chiar si in sanul comunitatii albaneze.
    3. Ceea ce sustine dl Maksutovici, ca istoria unei comunitati nu poate fi scrisa decat de membrii ei, este totalmente fals. De altfel, acest domn care se pretinde liderul albanezilor din Romania nu cunoaste o boaba de albaneza! Cum ar putea exploata el, de exemplu, literatura istorica albaneza?

    Realitatea este alta: dnii Ymeri (Voka) si Maksutovici nu mor de dragul comunitatii albaneze! Ei plang si se zgarie pe ochi dupa banii pe care guvernul ii pune la dispozitia organizatiei parlamentare, ALAR, organizatie din care ei nu fac parte. Este vesnica bataie pentru cascaval, cum se spune pe roamneste. Iar despre ceea ce face cu acesti bani ALAR puteti afla, intr-adevar, de pe siteul acesteia:www.alar.ro
    Cu speranta ca aceasta polemica nu va continua, va salut cu mult respect si va doresc numai bine
    Petre Marinescu
    Bucuresti

    • Buna ziua d-nule Marinescu! Aveti dreptate in multe privinte. Fiind albanez din Albania eu consider ca ambele asociatii din Bucuresti servesc natiei albaneze si atat timp cat unii atat si altii se zbat pentru a mentine traditia si limba albaneza vie nu am decat sa ma bucur. Eu sunt la curent cu activitatea dezvoltata de ALAR si am fost la Bucuresti cand aceasta asociatie s-a nascut (stiu si circumstantele) si fiindca partea aceea cu cascavalul nu ma prea intereseaza, nu pot sa zic decat BRAVO si MULTUMESC ca faceti ceva pentru tara mea. Insa trebuie sa recunosc ca am avut onoarea si privilegiul sa particip la cateva intalniri foarte frumoase ale UCAR si mi-a facut mare placere sa vad pasiunea si determinarea unor oameni mai in varsta pentru Albania. Eu nu pot sa intru la dedesubturi, la scopuri ascunse ale unora sau altora si nu pot sa judec cine este mai albanez. Ceea ce pot face eu este sa ofer spatiu pe acest blog ambelor asociatii si in loc de certuri sa ofer o mana de intelegere fiindca avem cu toti aceasi scop nobil de a promova Albania pe meleagurile romanesti.

      Recunosc ca a fost greseala mea permiterea anumitor postari cu caracter personal despre ALAR sau UCAR. Promit ca in cateva zile orice postare cu comentari la persoane particulare o sa dispara de pe acest blog. Va multumesc pentru intelegere.

  16. Përshëndetje
    Ma numesc Popescu Constantin si Popescu Maria locuim in Italia la Roma.
    Vrem sa mergem intr-un weekend in Albania si am vrea sa stim daca se poate intra in aceasta tara cu cartea de identitate romaneasca?
    Mentionam ca pasapoartele romanesti au expirat.
    In speranta obtinerii unui raspuns din partea dumneavoastra va multumim.

    • Përshëndetje dhe tungjatjeta! In Albania puteti intra fara viza, dar va trebuie pasaport valabil. Albania nu face parte din zona Schengen de aceea un pasaport valabil este obligatoriu pentru toti cetatenii din UE. In ce oras vreti sa petreceti? V-as recomanda Tirana si Durres care sunt foarte aproape unul de celalat…

    • eu am fost in albania de cateva ori,dar am avut mereu pasaportul,si mi-au pus stampila,dar o prietena mi-a spus ca se poate si cu buletinul,oricum la agenzie daca intrebati va spun ei mai sigur

    • Buna Doina! La Turism in Albania ai mai multe variante explicate despre cum poti ajunge in Korce. Multumesc de intrebare si drum bun!

    • sigur nu cu avionul,dureaza f mult pt ca direct nu exista,cu masina daca pleci pe la 4 dimineata deja seara pe la 4-5 ajungi,cu avionul faci mai mult,si e mai stresant

  17. Buna, ma numesc Lavinia si locuiesc in Italia. de 2 ani de zile am prieten de origine albaneza si datorita faptului ca ne gandim la un viitor impreuna as dori sa invat limba lui. as avea nevoie de ceva informatii referitoare la niste carti care mi-ar putea fi de ajutor?
    ps: si eu vreau sa merg in septembrie in fushe kruja si tirana

  18. MA NUMESC LAURA STAU IN ITALIA DE 7 ANI AM AVUT O RELAZIE CU UN BAIAT DE ORIGINE ALBANEZA DE UNDE A REZULTA SI UN COPIL PE NUME LORENZO ANTONIO TOT CE POT SA SPUN ESTE CA ALBANEZII AU SUFLETUL DE AUR SI AJUTA PE TOTI PE CAND ROMANUL AR FI IN STARE SA VANDA TOT SI PE TOTI CA SA FIE EL BINE -IN AFARA-ATA AM AVUT DE SCRIS CA ALBANEZII AU UN LOC AL LOR IN INIMA MEA

    • buna laura , vreau sa stii ca sunt total de acord cu tine intr-adevar albanezii au sufletul de aur, si iubitul meu este tot albanez si suntem impreuna de 3 anii, avem o relatie minunata asa cum nu imi puteam imagina vreodata. si asa e ca pe majoritatea romanilor nu i intereseaza de nimieni decat de ei insusi in schimb albanezii sunt dispusi sa te ajute oricand. o spun din proprie experienza pt k atunci cand am avut nevoie presupusi mei prieteni romani nu au fost langa mine iar in schimb prieteni mei din albania nu m-au lasat o secunda. te dua shum albania

  19. buna..imi place acest site..intru des si citesc comentariile pt ca sunt foarte interesante..mi-as dori sa aflu cat mai multe detalii albania…si bineinteles sa invat limba albaneza…mi se pare o lb interesanta si frumoasa in acelasi timp…de accea vreau sa o invat..cunosc f putini albanezi..nu stiti cumva un site pe care as putea invata mai bine limba albaneza?..multumesc

  20. buna..din intamplare am intrat in acest site…interesant, si eu am prietenul din kosovo,de un an stam impreuna si ne intelegem foarte bine.noi vorbim in italiana si as vrea sa invat limba lui,inca nu m-am informat ,aici in italia daca ar fi materiale pt. a invata limba albaneza-kosovara, la noi acasa sunt?

  21. albaniaperomaneste buna, uite ka vreau sa te rog o favoare, eu m-am casatorit ku un baiat din albania shi recent m-am mutat definitiv in or. Vlore, ash fi vrut sa te consult daka potsi sa ma indrumi kum ash putea sa gasesk un bun proferor specializat in studierea limbii albaneze din romina, poate imi dai tu nishte sugestii, mersi anticipat!!! ashtep ku nerabdare raspuns…..

  22. Buna nata! Te ai facut vlonjate in sfarsit :) Din pacate am pierdut legatura cu fosti mei prieteni din Vlora, dar sunt sigur ca poti gasi pe cineva…Am sa intreb un prieten din Fier si poate imi recomanda el pe cineva din orasul tau…Nu promit, dar voi incerca…Cum ti-se pare orasul tara, viata? Ca una e sa mergi in vacanta si una sa traiesti acolo, nu?

  23. aaaaaa foarte tare e aici, eu sint din moldova, or. kishinau, kum am mai zis shi data trekuta kind am fost penrtu 1 oara aici, este un orash superb , ma simpt bine, sint inkonjurata de oameni foarte dragutsi si foatre primitori, shi am avut fericita ocazie sa am parte shi de o familie noua extraordinara!!!!!!!!!!!!!! orikum totul pu mine e nou, shi ar veni kum ai incepe o viatsa noua, dar imi place kum ma simpt aici,la mine istoria de dragoste se leaga inka de la universitate, sotul meu a studiat ku mine in moldova, si el kunoashte bine romina, si deokamdata el este tradukatoru meu pesonal hi hi hi…dar pu a activa pe profesia vreau sa studiezi limba profesional, de asta am apelat la tine,sper ca voi gasi in skurt timp pe cineva, orikum mersi pu sustinere!!!!!

  24. si pe mine m-ar interesa sa invat lb albaneza,dar eu cred ca e mai greu dupa dictionare,scoli,etc,,,am prietene care vorbesc la perfectie albaneza,dar au invatat-o ori in albania,ori stand in casa cu ei,auzind-o mereu si uitandu-se pe canalele albaneze zilnic,oricum pe cine intereseaza cu adevarat incet incet o invata,eu deja inteleg f multe cuvinte,le si scriu,dar nu le pronunt prea bine,cum ei au mai multe litere ca noi ,nu e f greu mai ales ca f multe cuvinte seamana sau sunt la fel ca ro,si italiana, Oricum si eu ii am la suflet pe albanezi,au un suflet de aur,eu stau cu unul de 4 ani jumate,dar fiti si f atente,caci sunt si cei care te fac sa te indragostesti si apoi schimba melodia,am prietene ce sunt tinute numai in casa pana se prostesc,batute,umilite si chiar trimise in strada,cel putin in italia,,,…Naten e mir,

  25. apropo,cei ce ziceam ca le trimit in strada in italia nu le obliga,dar atat sunt de perversi ca le fac sa se indragosteasca comportandu-se f frumos,apoi le fac in asa fel ca merg singure,si toti banii ajung tot la ei,am o prietena care a fost in aceasta situatie,iar acum ca a incetat nu are nici bani de tigari…trageti voi concluziile…si in italia nu e singura,exista mii de cazuri,cine locuieste aici poate sa confirme.Eu va doresc sa cunoasteti decat albanezii cu suflet de aur,cum am facut si eu,si vizitati albania,caci este o tara f frumoasa,lasand la parte saracia,mai ales zonele turistice sunt superbe(butrinti,ochio azzuro,durres,tirana,saranda,etc)iar marea nu mai zic,sunt niste peisaje care par luate din filme

  26. Buna Cristina! Multumesc pentru comentarii si informatia oferita. E prima data cand aud Ochio Azzuro :). Am avut ocazia sa traduc Syri i Kalter in mai multe limbi, dar niciodata in italiana. Suna chiar frumos : )

  27. Mir”dita – Buna ziua pe Romaneste la toti ce care posteaza aici pe acest seit.
    Tin sa multumesc neaparat lui “ALBANIAPEROMANESTE” pentru cuvintele frumoase in privinta a toate comentariile in fiecare parte, dar nu in ultimul rind tuturor celor care au postat informatii despre romano-albano.
    Eu sunt cu un albanez din Kosovo de o ani si recunosc cu mana pe inima ca avem multe in comun spre deosebire de alte tari din balcan si ma refer la mulete teme de istorie si limba de vorbire in sine, Ei si noi suntem “albaniaperomaneste” si simt un sentimet placut cand spun asta, iar acum as dori sa fiu informata despre casatorie., Cam ce acte as avea nevoi sa ma casotoresc cu iubitul meu din kosovo-albana? noi traim in Wiena si nu prea primesc ceva concret referitor la informatii. Flm shum , multumasc mult , daca cineva are aceste informati ma poate ontacta la adresa de mail tinela_70@hotmail.com Ju pershndes dhe mire u pafshin

  28. Buna tuturor.Am descoperit acest blog cautand informatii despre Albania si este unul foarte reusit,am descoperit multe informatii care mi-au folosit.Sunt interesata de Albania si albanezi deoarece am cunoscut un baiat albanez pe internet cu care urmeaza sa ma intalnesc in cateva zile.Aveam nevoie de informatii deoarece toate persoanele care au intrat in contact cu albanezi nu mi-au spus lucruri prea frumoase,dar se pare a nu fi chiar asa rai pe cum se spune.Sper ca Fatjon sa faca parte din categoria albanezilor cu inima de aur.Blababa….. nu cred ca va intereseaza viata mea,totusi am un motiv pentru carea am scris pe acest blog as dori sa imi spuna cineva daca poate de unde pot achizitiona carti sau cum pot sa iau legatura cu o persoana care poate sa ma invete limba albaneza.Sper sa ma poatea ajuta cineva.Va multumesc

  29. Felicitări pentru iniţiativa de a crea acest blog !

    Foarte puţine informaţii răzbat acum despre Albania şi locuitorii ei, iar cele mai multe dintre acestea sunt în general negative.

    V-aş recomanda de asemenea şi readucerea în discuţie a studiilor lui B. P. Haşdeu şi I.I. Russu despre obârşia comuna a românilor şi albanezilor… Conştiinţa descendenţei comune din thraco-daco-iliri ar ajuta foarte mult la îmbunătăţirea imaginii albanezilor în România.

  30. buna tuturor!
    E adevarat ca Albania nu e cunoscuta de romani sau sigur au impresii gresite..ex in Italia: romani ii vad rau pe albanezi…eu traiesc in It de mai bine de 4 ani si eram contra albaneziilor,iar in romania nu am avut tangente cu straini. Dar m-am inselat!nu conteaza natia,conteaza ce fel de om esti!!!datorita prof.mele de sociologie si migratie am descoperit acest site si Albania…m-am indragostit si sper ca voi reusi sa merg in aceasta tara!!Cat despre profa e o super draguta care nu uita cine e si de unde a plecat..chiar daca are un rol important!cursul ei s-a terminat si am ramas in relatii bune, sper sa pot sa ii arat Ro intr-o zi..cat despre lb albaneza..am ramas socata cand am auzit cat de asemanatoare e lb romane..eram la Venetia si profa vb cu o tipa albaneza..pana sa imi zica ce a spus..i-am tradus eu prop…. Multumesc pt acest site si faleminderit shume autorului!!!! Care mereu a raspuns intrebariilor mele!!

  31. Buna ziua ! As vrea sa va intreb, nu stiti cat timp poate sa stea in Romania un Albanez? chiar daca nu stuidiaza, sa zicem de exemplu ca vrea sa vina sa vada daca i-ar placea sa locuiasca aici in Romania… Eu nu cred ca doar 2-3 sapt poate sa stea in Romania, doar in vizita.multumesc

  32. sunt tereza . tot ce s-a scris de bine despre albanezi este f adevarat. si nu doar atat!! locuiesc in Italia de 12 ani si cunosc f multi albanezi. nu am mai vazut niciodata , pina la ei un neam atat de unit, patriot si saritor!!daca unul din ei are un necaz.. toti cunoscutii sar in ajutor, si aici ma refer la orice tip de problema!!eu, personal, ài admir f mult pt asta!! bine ar fi daca noi, romanii , am avea macar un sfert din calitatile astea ale lor!!

  33. Pseudodeputata Oana Manolescu nu are nici-o legătură cu comunitatea albaneză din România. Banii comunităţţi albaneze se varsă în adresa unui mecanism monstruos antialbanez (Asociaţia Liga Albanezilor din România), fără nici-un albanez în redacţia foaiei de perete „Prietenul albanezului”, care cultivă cultul personalităţii, nepotismul şi familiarismul. Până când va tolera Guvernul Român această nedreptate şi discrimare a comunităţii albaneze reprezentată în Parlament de un nealbanez: utecista Oana Manolescu, făcută praf de revista Caţavencu (mai 2012)? Această atitudine scurtă vine din partea Uniunii Culturale a Albanezilor din România (unica organizaţie etnică, constituită ca personalitate juridicî în mai 1990), şi a redacţiei revistei Albanezul. În continuare aveţi gogomaniile şi şmecheriile unui reprezentant al Ligii antialbaneze care se poate mândri doar cu unele tipărituri de doi lei şi un leuştean, de un grup folcloric fără albanezi, şi de o deputată nonalbaneză care înghite câte 5 mii de euro lunar din bugetul ţăranului nostru bolnav, sărac şi flămând. De ce tace presa română pentru acest caz de corupţie extraordinară? Pentru a clarifica situaţia comunităţii albaneze din România, Vă rugăm să-l contatctaţi pe liderul acestei comunităţi, Dr. Gelcu Maksutovici, tel. 0722295261.

    • Antonescu este acelasi Baki Ymeri, cu argumentele lui rasuflate… Baki draga, mai canta si la alta masa! NU mai abuza de increderea noastra.

  34. Buna, as vrea sa-i fac o surpriza prietenului meu care a plecat in Albania pt k i-a expirat viza. m avut o relatie de 5 ani pana cand a terminat facultatea dar cum il pot aduce inapoi in tara? Exista o posibilitate?
    Daca nu, cum pot ajunge eu pana in Albania?
    Mai precis in Lushnje? Imi trebuie neaparat pasaport?
    Exista mijloc de transport din Brasov?
    Va rog ajutati-ma!
    Email: ioana_bv_18@yahoo.com

    • Buna Ioana! Imi suna foarte cunoscuta povestea ta … Am o intrebare: Prietenul tau vrea sa se intoarca in Romania? Daca da, casatorie, loc de munca sau studii din nou sunt cele mai bune modalitati de a se intoarce in Romania. Poate sa vina ca turist, dar va sta temporar. In Albania poti sa jungi cu avionul, cel mai confortabil, dar nu cel mai ieftin. Poti sa iei legatura cu studentii albanezi din Bucuresti sa vezi cum ajung ei in Albania…La Tursim in Albania, pe acest blog am descris cateva posibilitati despre cum ai putea ajunge in Albania, dar cred ca informatie mea este outdated… Ca sa calatoresti in Albania ai nevoie doar de buletin, pasaportul nu este obligatoriu…insa la vama trebuie sa oferi informatii clare despre unde te duci, cat stai si cum vei trai – cu ce bani… In Lushnje poti ajunge cu autobuze, van-uri, dar asta din Tirana. Scrie-mi cum merg planurile si nu ezita sa ma intrebi de ajutor…

      • s-au mai intamplat povesti asemanatoare? Da, el ar vrea sa vina dar nu se mai fac inscrieri pt master iar loc de munca a gasit dar angajatorii i-au spus sa rezolve mai intai cu viza dupa care ii prelungesc contractul de munca. in legatura cu casatoria… parintii lui nu ma accepta pt ca nu sunt dintr-o familie traditionala… nu stiu daca se poate rezolva situatia pana de sarbatori, daca nu voi incerca sa merg eu in vacanta de iarna. cum pot lua legatura cu studentii?

        • Nu mai stiu unde sunt cazati albanezii, dar Grozavesti, Regie sunt sunt cele mai aglomerate asezari studentetesti din Bucuresti. Sigur dai si de albanezi acolo…Ai grija cu surpriza care ii faci: daca parintii lui nu te prea accepta, gandeste -te unde te va caza…Prietenul tau poate sa prelungeasca viza de munca la ambasada Romaniei din Tirana, dar pentu asta ii tebuie un contract de munca…

          • ok. si daca merge la ambasada romaniei in albania trebuie sa prezinte contractul de munca din romania sau ambasada ii da documentul (viza) ca sa lucreze aici?

            • Ambasada Romaniei din Albania nu ii prelungeste viza, ci ii elibereaza o viza de munca. Obligatoriu, prietenul tau trebuie sa aiba un contract de munca de la un angajator in Romania. Daca nu are contract de munca, in mod sigur nu va primi viza…dar cel mai sigur, un telefon la ambasada nu strica.

  35. Adresa

    Rruga Themistokli, Germenji – 2, Tirane.

    Telefon: (00)(355)(4) 2256071
    Fax: (00)(355)(4) 2256072
    Telefon sectia consulara: (00355) (068) 2024649, (+355)(69)2054952
    E-mail: roemb@adanet.com.al

    Program de lucru:

    Luni-vineri 9.00 – 17.00 (ora Romaniei)

  36. dumneavoastra reusiti sa gasiti si familii care nu au reusit sa se mai vada de aproape 60 70 de ani de cand sau refugiati albanezi, yugoslavi in urma caderii impriului otoman in 1922 sau cu al doilea razboi mondial

  37. Interesante majoritatea comentariilor postate, insa din pacate nimeni aflat in afara acestor organizatii nu stiu cu adevarat ce se intampla in interiorul lor decat cei ce au lucrat acolo. Interesul presedintei ALAR nu este nici pe departe acela de a se ocupa de comunitate asa cum ar trebui. Organizatia este un fel de firma fantoma. In spatele catorva actiuni culturale pe care le descrie si in revista si de care este informat DRI-ul, se spala sume mari de bani. A construit un sediu imens cu 12 camere la Craiova, care este facut de matuiala. Si multe alte chestii de care ar trebui sa se intereseze Curtea de Conturi si nu numai. Din informatii sigure va spun ca ceea ce se intampla acolo nu este nici pe departe in avantajul albanezilor adevarati.

  38. Dragi prieteni,
    Pe topicul “Romanii din Albania” aveti un mesaj din partea Ioanei. Cred ca v-ar putea interesa mai mult decat pe noi. Sper sa va fie de folos.

    Buna ziua,
    Va contactez din partea companiei Sales Consulting, companie de consultanta in domeniul resurselor umane. In momentul de fata avem in desfasurare mai multe proiecte adresate vorbitorilor de limba albaneza care cunosc si limba romana. Ne-ar face placere sa primim sprijinul dvs. si al comunitatii albaneze in promovarea acestor posturi printre vorbitorii de limba albaneza din tara. Posturile sunt in Bucuresti si sunt in domeniul Resurselor Umane.
    Pentru persoanele interesate, care doresc sa afle mai multe detalii, acestea pot trimite CV-ul la urmatoarea adresa: ioana.matei@salesconsulting.ro !
    Va multumesc.
    Astept cu interes un raspuns din partea dvs.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s