ISTORIE

Aceasta rubrica este separata in 2 categorii/sub pagini: Istoria Albaniei si Personaltitati.

Deocamdata puteti citi despre:

  1. - Antichitate – Iliria (click aici pentru articol complet)

Harta Iliriei

Din datele istorice, dar si din cele arheologice, lingvistice si antropologice se poate trage concluzia ca albanezii sunt urmasii directi ai Ilirilor si de aceea sunt considerati primii in pamanturile in care traiesc si astazi. Urmand aceasi logica, se poate zice ca limba albaneza este urmasa a limbii ilire si tranzitia din ilira la albaneza se presupune ca a avut loc intre sec. 4-6 D.H.

Pentru a citi articolul complet despre Iliria, faceti click aici, sau urmariti linkul din dreapta.

2. – Perioada Otomana (click aici pentru articol complet)

La inceputul sec IX se observa primele semne seriose de slabiciune ale Imperiului Bizantin. Incepand cu sec IX Albania a fost ocupata de catre bulgari (sec. IX –XI) Veneti, Normanzi, Angevinii din Italia de Sud si sarbi. Cea mai dura ocupatie s-a dovedit a fi cea sarba. In 1347 Stefan Dusan ocupa Dardania (Kosovo) si incepe migrari masive ale populatiei albaneze. In aceasta perioada o mare parte de albanezi s-au stabilit in Grecia si in sudul Italiei creand acolo comunitati importante. Chiar si in ziua de astazi, in Grecia traieste un numar mare de albanezi (cunoscuti sub numele de arvanitas : arvanitas – arbanitas) iar in Italia de sud albanezii sunt cunoscuti sub numele de arberesh (arber / arban).

Pentru a citi articolul complet despre Perioada Otomana, faceti click aici, sau urmariti linkul din dreapta.

3. – Sec. XX (1912 – 1940) click aici pentru articol complet

Putin dupa invigerea Turciei are loc la Londra, pe 12 Decembrie 1912, conferinta ambasadorilor din Marea Britanie, Germania, Russia, Austro-Ungaria, Franta si Italia. Cu suportul primit din partea Austro-Ungariei, ambasadorii veniti la Londra au hotarat sa recunoasca statul independent albanez. La sugestia Rusiei, conferinta hotaraste sa schimbe granitele statului albanez justificand aceasta decizie ca una corecta pentru a multumii si pe sarbi si pe greci. Asadar, Kosovo este dat Serbiei iar o mare parte din Cameria, Greciei.

Pentru a citi articolul complet, faceti click aici, sau urmariti linkul din dreapta.

- Perioada post-decembrista


 

La pagina PERSONALITATI puteti citi despr:

-Skenderbeg, cel mai mare erou albanez. Click aici pentru a citi articolul complet.

Dar Skanderbeg stia ca greul luptei anti-otomane abia acum incepea. Spre a putea face fata turcilor, ce aveau cea mai puternica armata a vremii, trebuia sa ii uneasca mai intai pe toti liderii albanezi sub conducerea sa. In martie 1444, el a convocat o adunare a acestora, la Lezhe, oras detinut pe atunci de Venetia, care de asemenea a fost invitata sa participe. Toti nobilii sositi l-au ales pe Skanderbeg comandant cu puteri totale, oferindu-i trupele lor si acceptand sa i se supuna de buna voie. Pentru prima oara in istorie, Albania era unita sub o conducere unica. Skanderbeg a impus un sistem de taxe si, folosindu-se de averea familiei sale, precum si de veniturile aduse de marile ocne de sare de la Selina, si-a putut echipa oastea cu piese de artilerie si arme.

Pentru a citi articolul complet, faceti click aici, sau urmariti link-ul din dreapta.

-Maica Theresa, pentru a citi articolul facti click aici.

La varsta de 12 ani Gonxhe simte pentru prima data prezenta lui Dumnezeu in viata ei si la varsta de 18 ani a stiut ca era menita sa fie o calugarita. Paraseste casa parinteasca si devine membra a comunitatii catolice Sisters of Loretto. Aceasta comunitate cu centrul in Irlanda avea misiuni in mai multe tari din lume, printre care si India. Pe 24 Mai, 1931 devine calugarita iar intre 1931 si 1948 Maica Theresa preda lectii de teologie la Liceul Sfanta Maria din Calcuta (St. Mary’s High School).
Pentru a citi articolul complet, faceti click aici, sau urmariti link-ul din dreapta.

- Ismail Kadare, pentru a citi articolul facti click aici.

De Marius Dobrescu

Ismail Kadare s-a nascut la Gjirokastër, in sudul Albaniei, in ianuarie 1936. Si-a inceput studiile de literatura la Tirana, apoi a continuat la Institutul „Maxim Gorki“ din capitala URSS. Primul sau roman, Generalul armatei moarte (1963), a insemnat si primul mare succes ca scriitor. A urmat o serie de alte romane, volume de proza, de poeme si, in ultimii ani, de memorialistica, incununate toate cu premii internationale si traduse in peste 40 de limbi. Din octombrie 1990 traieste la Paris. Gestul sau de a cere azil politic in Franta intr-o perioada in care comunismul albanez nu-si daduse inca obstescul sfirsit a grabit caderea regimului si intrarea Albaniei pe calea democratizarii.

Pentru a citi articolul complet, faceti click aici, sau urmariti link-ul din dreapta.

50 responses to “ISTORIE

  1. Ar fi interesant de aflat date despre comunitatile albaneze din Balcani si din intreaga lume.Cati sunt,ce drepturi au sau nu au,ce legaturi aau cu tzara mama,ce religie.Ar fi utile si niste harti,dar mai ales ar fi important sa stim cati albanezi mai traiesc astazi in total .Ce ziceti,va interesati pentru noi ?

  2. Desigur, cu mare placere! O asemenea informatie este la date generale, dar o sa scriu mai detaliat, in mod special, pentru comunitatea albaneza din Romania!

  3. Mi-a fost dat sa aud o minciuna mare cat secolul,anume ca POPORUL ALBANEZ din Balcani ar fi urmasul unor colonisti adusi de turci din…Caucaz !Voi ati auzit prostia asta ?Fara indoiala da,mai ales dinspre partea sarbilor .Minciuna ,ca orice minciuna incearca sa isi faca loc pe o oarece baza.In cazul nostru,propagandistii care vor sa scoata poporul Sqhipetar din Balcani s-au bazat pe o escrocherie lingvistica ,existenta unei alte Albanii in antichitate,in Caucaz.Exista si in zilele noastre cateva mii de albani crestini {se numesc UDINI},au cea mai veche biserica crestina din Caucaz{Biserica Albano-apostolica fondata inca din anul 313}cu radacini la Ierusalim,spre deosebire de Biserica Armeana care desi este la fel de veche isi are radacinile in Cappadocia greaca.Statul ALBANIA din Caucaz a jucat un rol important in Caucaz timp de 1000 de ani din sec 4 IH pana in sec 8 D.H..Albanii au jucat rolul de substrat pentru popoarele armean,georgian si azer.NU SUNT UN NEAM TURCIC .Multi au fost asimilati de catre neamuri turcice {azerii de ex.}Au fost crestinat de apostolii TADEU,ELISEI si Bartolomeu,care au veghiat si la constructia primelor biserici in acele tinuturi indepartate.Asadar nu exista nici o legatura intre urmasii ILIRILOR care sunt ALBANEZII nostri din Balcani si Albanii din antica ALBANIA CAUCAZIANA ,ai caror urmasi,UDINII de azi ,sunt mandrii urmasi ai unei culturi stravechi si care au cladit una din primele institutii bisericesti crestine recunoscute de STAT din istorie.Acesti ALBANI au jucat in istoria Caucazului rolul pe care l-au avut ILIRII pntru Shqhipetarii {albanezii balcanici},dacii pentru noi romanii sau celtii pentru francezi .Albanezii sunt mandrii urmasi ai ilirilor ,ramura al marelui si mandrului neam al tracilor,din care fac parte si romanii.Mi-e rusine mie pentru cei care incearca sa semene confuzie ,si sa induca ideea ca albanezii nu ar fi bastinasi aici ,fiind vaz-Doamne niste venetici adusi de turci din Caucaz !Adica se incearca aceeasi minciuna ca in cazul nostru al romanilor care am fi venit chipurile pe pamantul mosilor nostri din…Kosovo si din imprejurimi !E de ras ?Nu ,sa fim atenti si sa combatem astfel de diversiuni prin stiinta !

  4. Dar in Caucaz e si o Serbiei :) Mai e una in Iran :) Albania se gaseste si in Scotia :) Poate venim de acolo, kiltul lor si fustanella noastra sunt foarte asemanatoare… :) Sa fim seriosi…. Am citit si eu treaba asta, iar pe youtube, poti sa gesesti videoclipuri create de srbofil (cauta numele asta) si o sa vezi probele pe care se bazeaza teoria aceasta. Adevarul acestor povesti depinde de intelectul si cunostiintele fiecaruia. Eu as vrea sa prezint in acest blog tot ce romanii vor sa stie despre Albania…
    Mersi pentru ganduri Michidutza!

  5. Sa vorbim despre ARBARESHI,albanezii din Italia.In Italia au emigrat imediat dupa moartea lui Skanderbeg si ocuparea de catre turci a Albaniei .Au traversat marea cu corabii mici si barci ,fiind impiedicati sa debarce in majoritatea porturilor italiene…La Napoli populatia locala a fortat autoritatile sa admita acostarea lor .Au venit in valuri succesive cca.500000 de albanezi care isi spun si acum arbareshi,nu shqhipetari,dupa numele tinutului Arbenor,din sudul Albaniei de unde a inceput exodul lor.Cei fugiti in Grecia isi spun Arveniti.In Italia traiesc incepand cu sec 15 in tinuturile Calabria,Apulia,Basilicata,Sicilia ,in zeci de localitati.Peste tot au inaltat staui lui Skanderbeg,erou intrat in legendele lor imediat dupa Iisus.Nu exista sat fara o piata Skanderbeg .Vorbesc o albaneza frumoasa spre deosebire de albanezii shqhipetari despre care spun ca au o limba plina de cuvinte alogene.Bisericile lor pastreaza trasaturi puternice ale ortodoxiei,papii catolici incuviintand casatoria preotilor lor,impartasania cu anafura ,icoane pictate in altar si slujbe pline de incantatii precum cele bizantine.Episcopul este de-al lor.Au fost colonizati pe pamanturi pustiite de razboaie si ciuma,pe care le-au lucrat cu devotament ,fiind obisnuiti din tzara cu pamantul stancos si slab productiv.Au luptat alaturi de Garibaldi pentru unirea Italiei ,iar Garibaldi a numit in primul sau guvern 2 ministri Albanezi,unul fiind marele CRISPI.Pastele si inmormantarile se savarsesc numai dupa ritualuri aduse din Tzara Mama si refuza cu tenacitate intruziunea bisericii catolice in anumite obiceiuri stravechi.Au ziare proprii printre care una numita Katundi Yne{cu umlaut pe “e”,ceea ce inseamna Tara Noastra.Copii invata din leagan despre Skanderbeg,omul care a luat in legendele lor proportii demiurgice.Voi reveni ,daca va intereseaza ,cu povestiri adevarate despre Skanderbeg,Arvanitzii din Grecia si Aromanii nostri din Albania,Macedonia,Grecia ,Bulgaria si Serbia,care si-au impletit in istoria ultimului mileniu vietile cu cele ale albanezilor ,grecilor si slavilor.Se pare ca cea mai mare apropiere au avut-o cu albanezii…La revedere !

  6. Amara lectie sarbeasca

    Serbia inca isi mai linge ranile provocate de razboiul din Kosovo. Lectia acestui razboi inca se mai invata si continua sa fie incifrata. Ca s-o inteleg mai bine l-am cautat pe unul din eroii razboiului sarbilor impotriva albanezilor musulmani si europenilor din NATO si americanilor de peste ocean, de fapt impotriva intregii lumi. Pe Goran Stuparici l-am cautat. Anumite informatii m-au facut sa banuiesc ca fostul ofiter, unul din fondatorii “Scorpionilor”, unitatea de elita sarbeasca, se ascunde in Romania. Nu m-a interesat cum a ajuns aici si nici cine ii acopera ascunzisul. Doream doar atat: un interviu exclusiv pentru ZIUA.”Scorpionii” au fost niste aprigi luptatori trimisi in diferite misiuni secrete de responsabilii sarbi. Infiintata in 1992, “Scorpionii” s-a autodesfiintat in 1996, pentru a reinvia in 1999, dupa ce trupele NATO au atacat fosta Iugoslavie. Prin toate locurile pe unde s-au gasit gropi comune cu zeci de cadavre si distrugeri ingrozitoare, de regula au trecut si “Scorpionii”. Goran Stuparici a fost unul din eroii-legendari ai Serbiei Mari, si implicit ai “Scorpionilor”, pana in clipa in care a aparut ca martor, impotriva fostilor camarazi de arme, la Tribunalul International de la Haga. De-atunci, din “simbolul patriotismului sarb”, el a devenit in ochii multora “inamicul nr 1 al Serbiei”.Nu am reusit sa-l intalnesc pe Stuparici, dar intrebarile pe care le formulasem, cred, au ajuns la el. Am intuit acest lucru din discutia avuta de Stuparici cu un confrate jurnalist de la cotidianul ebraic “Maariv”, care, mai norocos decat mine, a reusit sa-l intalneasca.
    Cand am intrat in Kosovo, spune Stuparici, nimeni nu le-a spus “Scorpionilor” sa ucida femei, batrani si copii. Nu a existat un asemenea ordin, dar exista un climat, intretinut de mass-media sarbeasca, care devenise mana dreapta a presedintelui Slobodan Milosevici. Tot timpul, ziarele si televiziunea intretineau obsesia ca “toti albanezii sunt teroristi”. “Stiam ca am fost trimisi in Kosovo sa salvam Serbia de pericolul musulman si am actionat ca atare”, spune Stuparici. Adica a ucis si a dat foc la case, a alungat tarani de pe pamanturile lor, a bagat groaza pe unde trecea. Ulterior, batut de remuscari crestine si zbateri sufletesti metafizice, Stuparici s-a autopropus martor al acuzarii la Tribunalul International de la Haga. Pentru judecatori, Stuparici a fost o mana cereasca. El a fost primul sarb combatant care a “demascat” crimele de razboi ale guvernarii Milosevici si a condamnat nebunia genocidului antialbanez.Direct, Goran Stuparici a depus marturie impotriva lui Dejan Demirovici si Sasa Cvjetan, ambii “Scorpioni”; primul a fost condamnat la 20 ani de inchisoare, al doilea a reusit sa fuga si traieste in prezent in Canada, care refuza sa-l extradeze. Marturiile lui Stuparici au servit si in alte procese. Tribunalul de la Haga a condamnat pana in prezent, (cu pedepse pana la 35 ani de inchisoare) 117 ministri, generali si lideri politici sarbi; trei inculpati au murit in inchisoare inainte de a fi judecati, doi au disparut si sunt cautati de Interpol, alti 44 se afla in curs de judecata.Criminal, patriot sau tradator? Intrebarea persista: a contribuit denuntul sau marturia (categorisiti-o cum doriti) lui Stuparici la nasterea unei Serbii mai frumoase si mai drepte, sau a adancit falia pe care razboiul occidentalilor a sapat-o intre Serbia istorica si restul lumii?
    Orice raspuns arde ca vitriolul in carnea vie a Serbiei de astazi.
    {Preluat din ziarul Ziua -Bucuresti}

    • Multumesc pentru articolul adus Alin. Din pacate, in ultima vreme, datorita propagandei puternice sarbe si ignorantei celor care o cred, sarbii au ajuns sa ia pozitia victimei in razboiul din Iugoslavia, dar pentru popoarele care au suferit, sloveni, croati, bosnieci si albanezi este foarte greu sa uita cum le-au fost omorat parintii, violate femeile si arse casele.
      Cu scopul de a nu da uitarii adevarul trist din Kosovo, am deschis un nou blog: kosovoperomaneste.wordpress.com . Te invit sa citesti si acolo (am sa aduc mult mai multe materiale) si sa dai si cu parerea despre Kosovo.

  7. Ciudat,dar in Wikipedia se gasesc putine articole despre albanezi.Albanezii sunt totusi un popor de 8 milioane de suflete.
    Limba albaneză (Shqip) este vorbită în: Albania, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Grecia, Italia şi alte ţări de 8 millioane persoane.
    Albaneza este imbă oficială în: Albania si Kosovo.
    Poate Albaniaperomaneste sa ne spuna mai multe despre ramurile uitate ale trunchiului albanez :arbareshii,arvanitii,populatia cham si alte comunitati despartite de vitregiile istoriei de Tara Mama ?

    • Da, as putea deschide o rubrica speciala pentru arbereshii, arvanitii si chamii. Nu am facut-o fiindca nu cred ca romanii cunosc multe despre aceset populatii dar o sa acord timpul necesar unei astfel de rubrici.

  8. Romanii nu stiu prea multe despre Albania ,dar trebuie sa stie !

    Ce stim despre Biserica Ortodoxă a Albaniei ?

    Întemeietor(i) Apostoli
    Autocefalie/Autonomie declarată 1922
    Autocefalie/Autonomie recunoscută 1937 de către Constantinopol
    Primatul actual Arhiep. Anastasios
    Sediu Tirana, Albania
    Teritoriu principal Republica Albania
    Posesiuni în afară —
    Limbă liturgică Albaneză
    Tradiţie muzicală Cântarea bizantină / corală
    Calendar Calendarul iulian, Calendarul iulian revăzut
    Populaţie estimată 600,000 [1]
    Sit internet oficial Albania Ortodoxă

    Biserica Ortodoxă a Albaniei este una din bisericile ortodoxe autocefale ale cărei teritoriu îl constituie Republica Albania.
    Începuturi
    Biserica Ortodoxă a Albaniei ca biserică folosind limba albaneză este o prezenţă târzie în spaţiul vechii Europe. Moştenirea Imperiul Roman de Răsărit care este prezentă în arealul în care trăiesc albanezii face ca limba folosită în biserici să fie greaca.
    Doar în epoca recentă, adică ultima sută de ani şi ceva, deoarece naţionalismul devenise o ideologie de avangardă în Balcani şi de aici ideea de Albanie independentă ca ţară în care biserica Ortodoxă să folosească albaneza ca limbă liturgică. Ideea unei limbi liturgice albaneze a fost parţial realizată prin eforturile unui albanez ortodox emigrat în Statele Unite ale Americii care a început să traducă cultul ortodox în albaneză, a devenit preot, şi a început să folosească traducerile albaneze printre comunităţile atât în America cât şi în Europa. Acesta este Părintele Teofan(Noli) din Durres în 1908. De asemenea el a făcut parte din mişcarea naţionalistă.

    În acelaşi timp, mişcarea naţionalistă pentru o Albanie independentă a emis o declaraţie de independenţă în 1912. Independenţa declarată a fost ratificată după Primul Război Mondial când Liga Naţiunilor a acordat statutul de membru Albaniei. Părintele Noli a făcut parte, de asemenea, din elita politică pe măsură ce această nouă naţiune se forma. După hirotonirea ca episcop, a fost numit Episcop de Korca şi Mitropolit de Durres, şi Ierarh conducător al Albaniei. În 1922, un sinod ţinut la Berat a proclamat autocefalia bisericii albaneze trecând peste obiecţiile Patriarhului Constantinopolului care, în 1926, a solicitat o înţelegere care promitea o autocefalie ulterioară. Aceasta a fost refuzată de guvernul albanez.

    În 1929, doi episcopi ortodocşi albanezi au fost hirotoniţi de către Episcopul Ion Bessarion şi de către un episcop sârb. Astfel, un sinod de episcopi s-a format la Tirana iar biserica şi-a reafirmat autocefalia. O schismă a apărut între cele două biserici pînă în 12 Aprilie 1937, când Patriarhul Ecumenic a recunoscut autocefalia biserici albaneze.

    În acest timp, s-a realizat organizarea bisericii. Eparhii au fost stabilite la Tirana, Berat, Argzrokastro şi Korytsa. Albaneza a început să fie folosită extensiv pe măsură ce traduceri tipărite ale slujbelor au devenit accesibile, înlocuind ca limbaj liturgic greaca.În 1937 un seminar ortodox a fost înfiinţat la Korzstsa.

    Biserica persecutată
    Pacea bisericii a fost distrusă cu sălbăticie când comuniştii au preluat puterea în 1945. Clerul ortodox influent a fost executat, şi în 1949, Arhiepiscopul de Tirana, Cristofer Kissi, a fost destituit din funcţie, acesta fiind începutul îndepărtării sistematice a episcopilor care nu erau acceptaţi de regimul comunist. Comuniştii au devenit din ce în ce mai opresivi, întrecând toate celelalte măsuri opresive din alte ţări comuniste din Europa de Est. În 1967, regimul a închis toate instituţiile religioase şi a interzis orice practică religioasă. În acelaşi timp, Arhiepiscopul Damianos din Tirana a fost trimis în închisoare unde a murit în 1973. Biserica era practic distrusă.

    Biserica restaurată
    După prăbuşirea comunismului care a început în 1990, guvernul albanez a urmat la rând. Persecuţia bisericii a încetat, dar ierahia bisericii fusese distrusă. Admiţând autocefalia bisericii albaneze, s-a implicat în refacerea albaneză. El l-a numit pe Mitropolitul Anastasios din Androusa ca Exarh Patriarhal în Albania pentru a reîncepe reconstrucţia Bisericii Ortodoxe autocefale din Albania. În 24 iunie 1992, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-a ales pe Anastasios ca Arhiepiscop de Tirana şi a toată Albania. Sinodul a mai numit şi alţi trei episcopi în eparhiile vacante, dar guvernul le-a refuzat intrarea în Albania, cerând în schimb numiri dintre etnicii albanezi. Tensiunile au continuat între ierarhia greacă şi guvernul albanez privind numirea de etnici albanezi în ierarhia bisericii albaneze. Situaţia a fost complicată şi de tensiunile dintre guvernele grec şi albanez privind minoritatea greacă din Albania.

    Situaţia a fost, într-un final, rezolvată în 1998, când printr-o acord mutual dintre Patriarhia Ecumenică, Biserica Albaneză, şi guvernul Albaniei, Mitropolitul Aignatios din Berat, care era unul din cei trei episcopi numiţi anterior de către Patriarhul Ecumenic, a fost întronat, ceilalţi doi au demisionat iar doi etnici albanezi au fost aleşi. Arhimandritul John Pelushi a fost ales Mitropolit de Korztsa (Korça) iar Părintele Kosma Quirjo a fost ales Episcop de Apollonia, aceştia formând un Sfânt Sinod pentru biserica din Albania. În anul 2000, Episcopul Kosma, care avea 77 de ani în momentul alegerii, a murit şi încă nu a fost înlocuit.

    Începând cu 1991, biserica restabilită a construit peste 83 de biserici noi şi cinci mănăstiri. În jur de 72 de biserici şi monumente au fost renovate şi restaurate iar peste 140 de biserici au fost reparate. Academia Teologică Învierea Domnului a fost deschisă în Martie 1992 într-o locaţie temporară şi a fost mutată în clădiri noi la Mănăstirea Sfântul Vlash în Durres în 1996. Mai erau în viaţă doar 22 de preoţi în momentul căderii comunismului; dintre aceştia, doar trei mai trăiau în 2003, dar până în 2003 absolviseră 128 de preoţi, toţi cetăţeni albanezi. În continuare există o penurie gravă de preoţi.

  9. DESPRE OCUPAREA ALBANIEI DE CATRE ITALIA IN CURSUL CELUI DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL

    Regatul Italiei a invadat Albania pe 7 aprilie 1939, cu cinci luni mai înainte de declanşarea celui de-al doilea război mondial.
    Rezistenţa militară a Albaniei a fost nesemnificativă şi, după doar câteva lupte de apărare, ţara a fost ocupată de Italieni.
    Regele albanez Zog şi guvernul său au fost forţaţi să plece în exil, în ciuda alianţei şi sprijinului albanez pentru Italia, care datau încă din 1925.
    Liderul politic al Italiei, Benito Mussolini, dorea să obţină controlul absolut asupra Albaniei şi să-şi extindă imperiul său colonial, în condiţiile în care aliatul său, Adolf Hitler, avea succese răsunătoare în Europa: anexase Austria şi Cehoslovacia.
    Albania a încetat practic să existe ca ţară independentă. Italienii invadatori au format un guvern marionetă şi au proclamat o nouă constituţie, care a transformat Albania într-un protectorat.
    Tronul Albaniei a fost oferit regelui Italiei, Victor Emmanuel al III-lea, care a devenit conducătorul oficial al Albaniei pe 25 iulier 1943.

    Ocuparea Albaniei era un obiectiv istoric al naţionaliştilor şi fasciştilor italieni, deoarece teritoriul acestei ţări fusese posesiune a Imperiului Roman, iar în perioada medievală, mai multe regiuni de coastă fuseseră sub influenţa sau sub stăpânirea directă a Republicii Veneţiene sub numele de Albania Veneta.

    Din punct de vedere strategic, Albania oferea Italiei o bază de atac excelentă pentru invadarea Greciei şi a Iugoslaviei (în cazul ultimei, italienii bucurându-se de sprijinul naţionaliştilor albanezi, care doreau ocuparea teritoriilor populate de populaţia albaneză din Kosovo şi Vardar Macedonia).

    În vreme ce regele Victor Emmanuel ocupa din punct de vedere oficial tronul Albaniei, Shefqet Bej Verlaci funcţiona atât ca premier cât şi ca şef al statului. Shefqet Verlaci gestiona toate activităţile zilnice ale protectoratului italian. Pe 3 decembrie 1941, Shefqet Bej Verlaci a fost înlocuit ca premier şi şef al statului de Mustafa Merlika Kruja. Germania Nazistă a ocupat Albania după ieşirea din război a Italiei în 1943.

    De la început, Italia a controlat afacerile externe, taxele vamale şi resursele naturale. Particul Fascist Albanez a devenit partid de guvernământ, iar cetăţeni italieni au fost colonizaţi pentru a schimba compoziţia etnică a ţării.

    În octombrie 1940, în timpul războiului greco-italian, Albania a fost folosit ca bază de lansare a acţiunii de invadare a Greciei. Mussolini plănuise să invadeze Grecia şi alte ţări din zonă, astfel încât să transforme Marea Mediterană într-un „lac italian” („Mare Nostrum”).

    La scurtă vreme după declanşarea atacului italian, grecii au contraatacat, şi o zonă importantă din sudul Albaniei a trecut sub controlul Greciei. În martie 1941, forţele italiene din Albania au reuşit să alunge pe cele elene din sudul Albaniei şi, alături de Germania Nazistă, au încheiat victorioase bătălia Greciei.

    Albania Mare
    După capitularea Iugoslaviei şi Greciei din 1941, Italia Fascistă a anexat în mai la Regatul Albaniei regiunile locuite majoritar de albanezi din fostul Regat la Iugoslaviei.
    Au existat regiuni din nordul Greciei (Chameria) care au trecut sub administrarea albanezilor. Toate aceste schimbări au avut loc ca urmare a înţelegerilor dintre Italia şi Germania, care îşi împărţeau sferele de interese. Au existat şi regiuni populate de albanezi care au rămas în afara noilor frontiere, orice schimbare de frontieră fiind imposibilă – regiunile populate de albanezi din Bulgaria au rămas în continuare sub controlul Sofiei.

    Între aprilie 1941 şi septembrie 1943, teritoriile anexate la Albania sub control italian s-au bucurat de o serie de avantaje: pentru prima oară în istoria acestor regiuni, locuitorii albanezi au primit dreptul la educaţie în limba maternă. Şcolile în limba albaneză fuseseră interzise în Imperiul Otoman, dar şi în Regatul Iugoslaviei.

    După capitularea armatei italiene din septembrie 1943, Albania a fost ocupată de germani şi în scurtă vreme a izbucnit un război de gherilă feroce.

    {Pentru detalii, vezi: Istoria militară a Albaniei în timpul celui de-al doilea război mondial}

  10. Este laudabil cea ce voi faceti, istoria este foarte importanta si trebuie spus tot timpul numa adevarul. In Albania sunt desbateri de a revizui cartile de istorie cu precizari si speram sa se faca cat mai repede. Este important ca noile generatii sa invete istoria asa cum este, nu cartile modificate de 50 ani de comunizm.
    Blogul este foarte frumos si sper sa fie cat mai multe articole, sugestii si alte in referitor de ALBANIA DE ASTAZI.
    Suntem in secolul 21 si sincer ma intereseaza vituorul. Trecutul apartine istoriei si este datoria istorienilor sa ne spuna daca suntem albanezi venitii din Caucaz sau albanezi din pelasgi-ilir. Orcum ar fi si daca suntem albanez UFO e clar ca traim in teritorile de astaz macar din 1912, indipententa albaneza :) si acolo vom fi indiferent de ce sa intemplat acu 1000 ani.
    Shkodra , orajul unde am nascut este foarte frumos. Fiecare zi incearca sa se schimbe in bine. Voi incerca sa traduc cate ceva despre orajul meu si le voi da la albaniaperomaneste sa le corecteze ca nu scriu corect romana.
    Va saluta
    Albanezul din Deva

    • Gjergj, astept cu mare placere un articol despre Shkodra. Daca as putea sa traduc si umorul care aveti voi shkodranii, stiu ca as avea mai multi vizitatori aici :)

  11. Gjergj,a existat intr-adevar o populatie si un tinut care au purtat acelasi nume ,numai ca nu exista nici o legatura intre albanezii[urmasi ai ilirilor}si albanii caucazieni,ramasi cateva mii in ziua de azi..Mi-a fost dat sa aud o minciuna mare cat secolul,anume ca POPORUL ALBANEZ din Balcani ar fi urmasul unor colonisti adusi de turci din…Caucaz !Voi ati auzit prostia asta ?Fara indoiala da,mai ales dinspre partea sarbilor .Minciuna ,ca orice minciuna incearca sa isi faca loc pe o oarece baza.In cazul nostru,propagandistii care vor sa scoata poporul Sqhipetar din Balcani s-au bazat pe o escrocherie lingvistica ,existenta unei alte Albanii in antichitate,in Caucaz
    .Exista si in zilele noastre cateva mii de albani crestini {se numesc UDINI},au cea mai veche biserica crestina din Caucaz{Biserica Albano-apostolica fondata inca din anul 313}cu radacini la Ierusalim,spre deosebire de Biserica Armeana care desi este la fel de veche isi are radacinile in Cappadocia greaca
    .
    Statul ALBANIA din Caucaz a jucat un rol important in regiune timp de 1000 de ani din sec 4 IH pana in sec 8 D.H..
    Albanii au jucat rolul de substrat pentru popoarele armean,georgian si azer.NU SUNT UN NEAM TURCIC
    .Multi au fost asimilati de catre neamuri turcice {azerii de ex.}Au fost crestinati de apostolii TADEU,ELISEI si Bartolomeu,care au veghiat si la constructia primelor biserici in acele tinuturi indepartate.
    Asadar nu exista nici o legatura intre urmasii ILIRILOR care sunt ALBANEZII nostri din Balcani si Albanii din antica ALBANIA CAUCAZIANA ,ai caror descendenti,UDINII de azi ,sunt mandrii urmasi ai unei culturi stravechi si care au cladit una din primele institutii bisericesti crestine recunoscute de STAT din istorie.
    Acesti ALBANI au jucat in istoria Caucazului rolul pe care l-au avut ILIRII pntru Shqhipetarii {albanezii balcanici},dacii pentru noi romanii ,sau celtii pentru francezi .
    Albanezii sunt mandrii urmasi ai ilirilor ,ramura al marelui si curajosului neam al tracilor,din care fac parte si romanii.
    Este rusinos pentru cei care incearca sa semene confuzie ,si sa induca ideea ca albanezii nu ar fi bastinasi aici ,fiind vaz-Doamne niste venetici adusi de turci din Caucaz !
    Adica se incearca aceeasi minciuna ca in cazul nostru al romanilor care am fi venit chipurile pe pamantul mosilor nostri din…Kosovo si din imprejurimi !
    E de ras ?
    Nu ,este doar periculor si de aceea trebuie sa fim atenti si sa combatem astfel de diversiuni prin stiinta !

  12. Aveti dreptate. Si eu as fi mandru daca am fi fost urmasi Albanilor din Caucaz dar istoria este alfel. Unde eu am nascut, in orajul Shkoder avem cetatea mai veche de 2500 ani.
    Find ca suntem democratici in suflet am pregatit o lista de unde serbi care urasc albanesi si trecutul lor , sa gaseasca noua noastra identitate. Preferam sa aleaga in USA :)

    Localităţi şi locuri în
    Australia

    * Albany, Western Australia

    Canada

    * Albany, Nova Scotia
    * Albany, Ontario
    * Albany, Prince Edward Island
    * Fort Albany, Ontario

    Noua Zeelandă

    * Albany, New Zealand

    United States

    * Albany, California;
    * Albany, Georgia;
    * Albany, Illinois;
    * Albany Township, Illinois;
    * Albany, Indiana;
    * Albany, Iowa;
    * Albany, Kentucky;
    * Albany, Louisiana;
    * Albany Township, Maine;
    * Albany, Minnesota;
    * Albany Township, Minnesota;
    * Albany, Missouri;
    * Albany Township, Nebraska;
    * Albany, New Hampshire;
    * Albany, Ohio;
    * Albany, Oklahoma;
    * Albany, Oregon;
    * Albany Township, Berks County, Pennsylvania;
    * Albany Township, Bradford County, Pennsylvania;
    * Albany, Tennessee;
    * Albany, Texas;
    * Albany, Vermont;
    * Albany (village), Wisconsin;
    * Albany (town), Green County, Wisconsin;
    * Albany, Pepin County, Wisconsin;
    * Albany, Wyoming;
    * Albany, New York;
    * Albany County, New York;
    * Albany County, Wyoming.

    South Africa

    * Albany, South Africa

  13. Cat de vechi sunt insemnele nationale albaneze?

    Oriunde te uiti azi, pe cladirile oficiale, in birouri si chiar pe casele in constructie din intreaga Albanie, ramai surprins de numarul mare de steaguri arborate. Este ceva cum nu intalnesti in multe locuri.
    Se pare ca albanezii isi venereaza drapelul si insemnele nationale la fel de mult precum isi venereaza familia. Lucru explicabil, de altfel, caci nu este oare patria familia cea mare?
    Dar cum a ajuns vulturul cu doua capete sa simbolizeze statalitatea albaneza si cand? La aceste intrebari voi incerca sa dau un raspuns in randurile urmatoare.

    In antichitate, vulturul a fost simbolul statului roman. Ca o paranteza: chiar si azi, doua mari cluburi de fotbal din peninsula, Roma si Lazio, folosesc simboluri din antichitatea romana: lupoaica si vulturul cu aripile desfacute. Marii conducatori ai republicii de pe Tibru – Lucius Sergius Catilina, Cneus Pompeius Magnus, Iulius Caesar s.a. au folosit vulturul drept simbol in cariera lor politica si militara. Caesar, de exemplu, avea ca insemn un vultur de aur pe fond rosu.
    Acesta a fost preluat de nepotul sau, Octavian August, si mai tarziu de Constantin cel Mare. Odata cu divizarea imperiului in Imperiul Roman de Rasarit si cel de Apus, in 395, vulturul a devenit bicefal, ceea ce a insemnat ca la ora aceea existau doua state romane, unul cu capitala la Roma, celalalt la Constantinopol. La circa opt decenii dupa aceasta, Imperiul de Apus a fost desfiintat de cuceritorii barbari, pierzandu-si toate traditiile antichitatii, printre care si simbolul-vultur. In vremea aceasta, Imperiul Bizantin a continuat sa supravietuiasca inca zece secole, odata cu el rezistand si insemnele puterii romane.
    Stindardul bizantin a fost stabilit de marele imparat Justinian (se pare, de origine ilira, 527-562), care vedea in vulturul bicefal simbolul perechii imperiale. Mai tarziu, in decursul mai multor secole, prin incuscriri repetate, imparatii bizantini au cedat unor familii de rang nobiliar si acest insemn. Asa se face ca o serie de familii aristocrate din principatele ortodoxe mai apropiate sau mai indepartate (romanesti, bulgare, germane, rusesti, sarbe, grecesti, albaneze etc.) au putut beneficia de acest simbol bizantin si l-au utilizat in propriul folos.
    Asa se explica utilizarea lui intr-o serie de tari care s-au impartasit din mostenirea culturala a Bizantului. Printre acestea se afla si Biserica Ortodoxa, care se considera mostenitoarea de drept a Bizantului si a beneficiat din plin de traditia bizantina. Steagul bizantin este pastrat azi intr-o serie de manastiri de la muntele Sfant (Athos), din Grecia, in forma sa originala: vulturul negru cu doua capete pe un fond auriu.

    Unul dintre reprezentantii cei mai cunoscuti ai aristocratiei albaneze din secolul 14 a fost printul Andrea II Muzaka. Cu sprijinul altei familii nobiliare, Balsha, si a aliatilor sai Arianitii si Matrenga, Andrea Muzaka a invins in anul 1379, aproape de Kostur, armata regelui sarb Vukasin, care ocupase Kosova si Macedonia occidentala.
    Dupa aceasta victorie decisiva, imparatul bizantin Ioan V Paleologul i-a confirmat lui Andrea Muzaka titlul de despot, daruindu-i cu acelasi prilej si stema imperiala bizantina, respectiv vulturul negru bicefal, cu o stea la mijloc, pe un fond auriu. Acest simbol l-a inlocuit pe cel de pana atunci al familiei Muzaka, care reprezenta un izvor ce se despartea in doua suvoaie, cu o faclie in mijloc.
    In traditia familiei Muzaka, aceasta schimbare de simboluri este „tradusa” astfel: „Trebuie sa stiti ca inca din vechime stema familiei noastre a fost un izvor care se scurgea prin doua fire de apa… Apoi s-a adoptat vulturul cu doua capete incoronare, cu o stea la mijloc”. (Gjon Muzaka. Memorie. Tirana 1996). Si inca ceva. In bazilica mare Francavila (Otranto, Italia) pe un epitaf gravat pe placa mortuara a despotului Gjon Muzaka scrie: „Atotputernicul Iisus sa-l ierte pe Gjon Muzaka, fiul lui Gjin Despoti, stapan al Muzeqeii si al Epirului, care din orasul Bizantului a mostenit vulturul bicefal pe care si l-a pus pe steag”.

    Astazi albanezii stiu ca steagul lor national este steagul lui Skanderbeg, fara a-i cunoaste de fapt originea. De fapt, nu se stie nici azi cu exactitate cand a folosit Skanderbeg simbolul vulturului bicefal ca steag al principatului sau. Se stie doar ca a luat acest simbol de la familia princiara Muzaka, schimband astfel stema pe care o mostenise de la tatal sau, Gjon.
    Acesta folosea ca insemn heraldic silueta unui print, cu par lung si invesmantat in toga. Vulturul bicefal a fost utilizat ca simbol statal si de catre Arianiti, Cernoievici din Zeta, Lek Dukagjini s.a. Pentru prima oara in istorie emblema lui Gjergj Kastrioti cu vulturul bicefal a aparut in anul 1451. Ea a fost amintita intr-un inventar de daruri primite de Skanderbeg din partea lui Alfons V, regele Neapolului, cu ocazia semnarii Tratatului de la Gaeta (26 martie 1451). Acest inventar le-a fost inmanat ambasadorilor lui Skanderbeg care au semnat tratatul, episcopul Stefan de Kruja si parintele Nikola Berguci, de catre notarul-sef al lui Alfons, Arnaldo Fonoleda.
    Simbolul in discutie apare din nou intr-un catalog venetian de steme din anul 1463, cand Gjon Kastrioti, fiul lui Skanderbeg, a primit titlul de „Nobil al Republicii”. Acelasi simbol este incrustat pe mormantul monumental al lui Kostandin Kastrioti, ridicat in anul 1500 de catre bunica lui, Donika, la biserica Sfanta Maria a Ingerilor din Napoli. Ca si pe steag, Skanderbeg a utilizat vulturul bicefal cu aripile stranse si o stea cu sase colturi deasupra si pe marele sigiliu, folosit pentru documentele oficiale. Dupa moartea eroului, la 17 ianuarie 1468, familia Kastrioti nu numai ca si-a pastrat simbolul, dar l-au si folosit ca stema in propria heraldica.

    Conform cronicarului Barleti, in timpul campaniei in Puglia, prin care l-a sprijinit pe regele Neapolului, calaretii lui Skanderbeg arborau niste mini-drapele rosii cu vulturul bicefal negru. Oricum, in folclorul arbares{albanezii din Italia}, acest insemn apare la urmasii familiei Kastrioti.
    Intre anii 1880-1895, Zef Skiroi (scriitor arbares, 1865-1927) si mai tarziu Anselmio Sorecchio, tipareste aceasta stema, ca drapel al albanezilor, intr-o publicatie lunara arbaresa. Acelasi simbol este tiparit si pe publicatia lui Faik Konica „Albania”, care aparea in anul 1900 la Bruxelles. „In septembrie 1909, declara in Amintirile sale Eqrem bej Vlora, impreuna cu populatia orasului (Vlora, M.D.) am organizat la mine acasa un spectacol cu drama Pirrua, de Mihal Gramono (…) Cand am ridicat pentru prima data steagul albanez (…) In vremea rascoalei muntenilor catolici din 1911, la Cetinje au ajuns voluntari arbaresi care sa lupte alaturi de rasculati, pentru prima oara s-a arborat steagul national…” .
    La 28 noiembrie 1912, cel mai important insemn al noului stat, drapelul national, a fost uitat. Mai mult decat atat, majoritatea nici nu stiau cum arata, nu-l vazuse aproape nimeni si nimeni nu-l avea acasa.
    Intemeietorii noului stat se trezira „descoperiti” si se privira lung unul pe altul. Conform aceluiasi Eqrem bej Vlora, „…atunci a luat cuvantul Hydai Efendi, care a spus ca in dormitorul lui Eqrem bej se afla expus un steag albanez intr-o rama pictata. Si a intrebat daca poate sa-l ia in absenta proprietarului.
    Ismail bej a raspuns ca se poate si in felul acesta steagul pe care odinioara Don Alandro Kastrioti i l-a daruit lui Eqrem bej la Paris a ajuns la Ismail Qemali. Acesta i l-a inmanat lui Murat bej Toptani cu ordinul sa-l arboreze sub balcon. Mii de oameni s-au adunat in fata cladirii, strigand cu entuziasm „Traiasca, traiasca!”. O saptamana mai tarziu, Murat bej Toptani si Hydai Efendi au mers la Ismail Qemali si au luat steagul, dupa ce dna Marigo Pozio, o mare patrioata democrata, a cusut un nou drapel”.
    Drapelul ridicat la Vlora in ziua de 28 noiembrie 1912, care a incununat declararea independentei Albaniei era steagul Kastriotilor, pastrat de familia eroului de-a lungul a mai multe generatii, adus apoi in Albania de Eqrem bej Vlora, varul lui Ismail Qemali.
    Acesta este si drapelul oficial al Albaniei actuale

  14. Va rog postati orice videoclip, articol aparut la presa sau orice alta forma de publicatie mediatica la pagina Media Despre Albania. Aceasta propunere are ca scop ulitilizarea cat mai eficienta a spatiului la dispozitie pentru fiecare pagina. Aici puteti posta comentarii si opinii personale. Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi buna in continuare!

  15. Pagini mai putin stiute din Istoria Albaniei

    Wilhelm de Wied, cel ce a fost în 1914 timp de şase luni principele Albaniei.

    Biografie
    Wilhelm s-a născut ca al treilea fiu a uneia dintre cele mai vechi familii nobiliare din Germania.
    Deţinea în armata prusiană funcţia de maestu de cavalerie în momentul în care a fost propus pentru funcţia de principe al Albaniei de către mătuşa sa, Elisabeta a României.
    Aceasta a insistat pe lângă Take Ionescu, prim-ministru al României, să fie propusă candidatura lui Wilhelm de Wied pentru funcţia respectivă.

    În 1913, după tratative şi ezitări îndelungate, Marile Puteri decid înfiinţarea unui stat albanez, pe care îl proclamase poporul albanez în urma războaielor balcanice (sprijiniţi fiind de Austro-Ungaria).
    Marile Puteri au hotărât să impună ele un şef de stat,intalnind opoziţia Rusiei legata de de crearea unui stat albanez, deoarece intenţiona să îi înlesnească aliatului său tradiţional, Serbia, un acces către Marea Adriatică prin teritoriul albanez. {Dupa cum vedeti ,in toata istoria statului modern Albania,Rusia s-a pozitionat pe o linie ostila fata de aceasta tara si acest popor }.
    Marile Puteri s-au decis în final pentru un german protestant care era agreat şi de către austro-ungari.
    Prin Wilhelm, Germania şi Austro-Ungaria intenţionau să saboteze si încercările Italiei şi a Serbiei de a căpăta influenţă politică în noul stat creat.
    La acestea se adauga prezumţia că un principe care nu aparţine nici uneia din marile religii din Albania (islamul, ortodixia şi catolicismul) ar fi mai uşor acceptat de către populaţia, neexistând din partea sa vreo bănuială de părtinire pentru unul din cele trei grupuri religioase.
    După multe răzgândiri, Wilhelm de Wied acceptă funcţia propusă. Astfel, în 1914 se deplasează 18 reprezentanţi ai Albaniei la Neuwied, pentru a-i oferi, în cadrul ceremoniei din 21 februarie coroana si tronul Albaniei.

    La data de 7 martie 1914, principele Wilhelm I., împreună cu soţia sa Sophie von Schönburg-Waldenburg şi cei doi copii ai lor, ajung în Durrës, unde era stabilită reşedinţa sa.
    Poporul l-a întâmpinat plin de entuziasm. Statul care i-a fost încredinţat era foarte sărac şi dispunea de o infrastructură şi un sistem administrativ extrem de modest. Condiţiile care i-au fost oferite erau pentru nivelul Albaniei foarte luxoase, însă totuşi foarte modeste comparativ cu alte reşedinţe ale monarhilor europeni sau cu castelul din care provenea Wilhelm.
    Era vorba de o casă cu două etaje, cu camere proprii amplasate în jurul unei curţi interioare din centrul oraşului.

    Wilhelm de Wied nu deţinea mult cunoştiinţe despre statul şi poporul care i-au fost încredinţate, fiind nevoit să se bazeze pe consilieri. Nu a reuşit să se impună fata de popor şi de persoanele influente din Albania.
    Astfel, conflictul de inflenţă dintre personalităţile albaneze şi puterile străine (de care tara era dependenta financiar, politic şi militar) s-a generalizat.
    În sud grecii încercau să capete o inflenţă cât mai mare, unii albanezi puseseră ochii pe tronul lui Wilhelm de Wied, iar musulmanii din centrul ţării au atacat capitala.

    Izbucnirea Primul Război Mondial a complicat situaţia. În momentul părăsirii statului la 2 septembrie 1914, observatorii apreciază faptul că Wilhelm rezistase deja surprinzător de mult pe tronul Albaniei
    Ulterior, prim-ministrul şi episcopul albanez Fan Noli a declarat că singurul lucru pentru care ar putea fi criticat Wilhelm de Wied este faptul că nu a reuşit să facă minuni.
    Wilhelm de Wied nu a abdicat niciodată din funcţia de principe a Albaniei şi a continuat să poarte acest titlu până la moartea sa.
    În 1917 a cerut repunerea sa în funcţie. La acea dată lupta însă din nou în armata germană ca ofiţer. Părăseşe serviciul militar în aprilie 1918.
    În 1925 se stabileşte împreună cu familia sa în România, unde şi-a petrecut restul vieţii. A murit în 1945 la Predeal. Mormântul său se află în incinta Bisericii Lutherane din Bucureşti.

    Copii săi, rezultaţi din căsătoria încheiată la 30 noiembrie 1906 în Waldenburg cu Prinţesa Sophie de Schönburg-Waldenburg (1885-1936) sunt:

    Prinţul moştenitor Carol Victor de Albania, Prinz de Wied (1913-1973), căsătorit în 1966 cu Eileen Johnston (1922-1985)
    Marie Eleonore (n. 1909 † 1956 în lagărul comunist de internare din Miercurea Ciuc), căsătorită în 1937 cu prinţul Alfred de Schönburg-Waldenburg (1905-1941), apoi în 1949 cu Ion Octavian Bunea (n. 1899 în Galaţi, d. după 1977, anul decesului necunoscut)

    O istorie trista cu trecute vieti de Domni si Domnite …

  16. Artur,salut!Sunt eu,Silver Lion,care am scris si pe kosovoperomaneste.com.Vreau sa te intreb,pentru ca de multe ori m-am gandit la asta,cae sunt relatiile voastre cu turcii,ca popor,si care e parerea generala a albanezilor fata de turci.Adica cum ii priviti voi,ca pe niste frati,sau ca pe niste dusmani vechi,ca pe un popor care a adus doar rau poporului vostru.Multumesc anticipat.

    • Salut Silver! In general Albania si albanezii au relatii bune cu turcii si ei sunt considerati ca niste prieteni, dar nicidecum frati. In Albania marea majoritate a oamenilor inteleg ca 500 de ani sub sabia turca nu au fost un semn de fratie si asta nu o uitam. Turcii, incearca sa ne fie prieteni si sa ne respecte asa cum suntem, asta poate si din cauza religiei pe care ne-au bagat-o pe gat.. Daca as face o lista cu tarile prietene Albaniei, as zice ca turcii au fost singuri care ne-au stat aproape la bine si la rau (normal, vorbim de Turcia moderna). Pe locul 2 ar fi Croatia, 3 Romania etc… In Kosovo Turcia este mai bine privita decat in Albania poate si din cauza ca acolo religia are un rol un pic mai important in viata sociala decat in Albania.

  17. Mersi frumos de raspuns,Artur!Vreau sa te mai intreb ceva:e adevarat ce am auzit,ca Enver Hoxha a distrus absolut toate,pana la ultima,moscheile si bisericile(de orice cult) din Albania?Pana si cele din cei mai inalti munti?

    • Da! In 1967 regimul comunist a interzis practicarea sub orice forma a religilor si a distrus toate moscheile si bisericile din Albania. Au ramas vreo 10 poate, care erau vechi si au fost folosite ca muzee. Abia in 1991 a inceput reconstruirea bisericilor si moscheilor, dar asta nu i-a facut pe albanezi neaparat mai credinciosi.

  18. Inseamna ca nea Enver era pornit rau de tot pe religie. :)
    Acuma,intre noi fie vorba,si preotii astia,de felu lor sunt asa niste mincionosi si niste hoti.Niste perversi(moral vorbind,fara legaturi cu sexul),cei mai multi is oameni fara scrupule.Daca vrei,as putea sa iti povestesc odata despre mitropiltul Banatului,Nicolae,dar asta numai daca vrei.

    Acum,pe moment,mai am doua intrebari legate de religia din Albania:
    1.Cum vezi tu,personal,religia islamica in raport cu poporul albanez?Adica o vezi ca pe o povara,care duce la o decadere,de orice fel,a poporului,cum e in cazul poporului iranian(persan,arian),sau ca pe un factor de identitate nationala?
    2.Asa cum stim,turcii au cucerit foarte multe regiuni din Balcani.Au ajuns pana in sudul Slovaciei,au avut si provincii autonome.De ce in Albania a fost cel mai puternic proces de islamizare.De exemplu primele zone europene cucerite au fost cele din Grecia si insulele italiene.In Grecia nu cred ca sunt nici 1% musulmani.

    • Silver, trebuie sa intelegi ca ateismul este parte a vietii albaneze din antichitate, asa ca lui Enver Hoxha nu-i fost greu sa convinga tineri de 18-19 ani sa darame toate bisericile si moscheile.
      1. Nu doar personal, dar si marea majoritate a albanezilor vad religia islamica ca o religie ca oricare alta, absolut deloc reprezentanta a identitatii nationale. Albanezii au o vorba la care cred intr-adevar: Religia albanezilor este albanismul!. Asa ca indiferent de religie toti suntem albanezi in primul rand. Avand in vedere istoria islamizarii populatie albaneze as putea zice ca aceasta religie este o povara pentru albanezi, dar nu neaparat in sensul rau al cuvantului. Multi albanezi, indoctrinati de “investitile” din tarile arabe sau Turcia (vezi ce am scris mai sus despre studenti albanezi care invata in Turcia) au inceput sa duca o viata loiala islamului, tindand post etc…In conditiile in care societatea albaneza este o societatea cu foarte putina traditie religioasa, asemenea practici si asemenea oameni sunt o noutate in viata Albaniei si pentru o anumita clasa aceste practici reprezinta un pas inapoi la dezvoltarea societatii noastre.
      2. Da, ai dreptate, turcii au ocupat multe tari din Balkani si marea partea a acestor tari a fost inclusa in Imperiu Otoman. Albania a fost ultima tara pusa sub papuc otoman si asta datoria marelui luptator albanez Skenderbeg si sufletului care el a transimis la generatile care au urmat. Albania a fost ocupata in totalitate in 1506. Pana atunci albanezii au dat un razboi fara compromis (foarte important acest lucru in ceea ce s-a intamplat mai tarziu) impotriva turcilor si din pacate ei nu au primit sprijin din partea vecinilor. Desi Skenderbeg a facut diferite aliiante (casatori, schimburi comerciale etc) cu sarbii si grecii, el a fost deseori tradat de catre acestia in razboaiele care a dus impotriva turcilor. Vezi la kosovoperomaneste Batalia de la Kosovo 1448. Singurul regat care l-a ajutat pe Skenderbeg, de frica de a nu fi ocupat, a fost regatul din Napoli. Acest ajutor nu a fost insa suficient ca Skenderbeg sa reuseasca sa construiasca regatul lui. Spre deosebire de sarbi si greci, albanezi sub conducerea lui Skenderbeg nu au acceptat sa plateasca taxe anuale si altele Imperiului Otoman si in schimb, cand turcii au reusit sa-i supuna au primit cel mai dur tratament. Asa se explica si faptul ca de ce turcii au insistat mai mult sa-i supune in toate felurile pe albanezi. Alte miscari ale albanezilor, cum a fost alianta cu Imperiu Austro-Ungar din 1695 au marcat politica aspra asupra albanezilor. Procesul de islamizare incepuse treptat dar a ajuns culmea, exact dupa aceasta alianta, in anii 1700. Albanezii care nu accepteau sa se converteasca la religia musulmana erau supusi la cele mai crude practici. Copii erau luati de mici si pregatiti sa fie soldati ai Imperiului (asa se explica si prezenta multor albanezi in armata otomana), familile crestine (din pacate sub politica de asimilare greaca) erau marginalizate si puse sa plateasca taxe de 2-3 mai mari decat restul populatiei. In aceste, conditii, albanezii care si asa nu au dat vreodata importanta religie si sub amintarea sabiei turcesti au fost obligati sa suprevietuiasca doar prin acceptarea religie musulmane. Daca Skenderbeg si ceilalti albanezi care l-au urmat ar fi ales calea supunerii (cum au facut si ceilalti vecini) poate Albania ar fi putut fi o tara cu o majoritate crestina.

      Sper sa-ti fi raspuns clar la aceste intrebari. Daca mai alte intrebari, nu ezita sa intrebi, fiindca imi face placere sa raspund.

  19. Nu sunt prea deacord cu tine cand spui ”ateismul este parte a vietii albaneze din antichitate”
    Apostolul Pavel in ani 50 si 60 secolul I a facut primele comunitati crestine in orajele Lissos (Lezha) dhe Dyrrah (Durres) ca asa nu poti sa spui ca albanezi sunt ateisti.
    Nu i bine sa ne facem mai tari si mai bun decat suntem. In cursul anilor si noi am avaut greselile noastre si am facut alegeri vrute sau conditionate de multi factori extern.
    Produsul cel mai bun care noi albanezi putem exporta in lume este cea ce facem astaz. HARMONIE SI ECUILIBRU INTRE CRESTINIZM SI ISLAMIZM.
    Suntem ai ce suntem , am facut si noi istoria Europei si locul nostru ieste acolo.
    Restu condivid in mare parte. Am avut sortea de a avea a face cu diferite dictaturi feroci si suntem aicia de ce avem spiritul de conservatie.
    Cu multa simpatie si cu scusele de rigoare pentru romana mea (nu am studiat limba romana) va salut
    Gjergj

  20. Parerea mea este ca ateismul face parte din viata oricarei tari.Dar depinde ce inteleg oamenii prin ateism.Numele vine din greaca,si la fel cum politeism inseamna credinta in mai multi zei,iar monoteism inseamna credinta intr-o singura divinitate sau forta,ateism inseamna care nu are niciun Dumnezeu.Cu toate acestea,destul de multi oameni pretind ca ateu esti si daca crezi in Dumnezeu,dar nu esti religios,ca nu crezi in invataturile Scripturii…………..Daca e asa,atunci inseamna ca si eu sunt ateu.Pentru ca eu cred in Dumnezeu,cred in Iisus Hristos,cred in Fecioara Maria,cred in Sfinti,dar in scrierile Bibliei,pe care nici macar nu am prea citit-o,nu cred aproape deloc.Nici in invataturile si trancanelile teolgilor,preotilor………………….De aceea,eu consider ca civilizatia Iranului(cea mai ariana natiune de pe Glob) a decazut exclusiv din cauza islamismului.Pentru ca secularizarea natiunii este un lucru necesar.Notiunea de religie de stat este,parerea mea,bine sa existe,dar sa nu fie ca in India,de exemplu.As mai avea niste intrebari,daca se poate:
    Ne poti povesti putin despre albanezii din Italia,pentru ca inteleg ca este o mare comunitate acolo.

  21. Wikipedia:
    Având în vedere etimologia greacă a cuvântului ateism, în care prefixul “a” înseamnă “fără” sau “nu” şi “theos” înseamnă “zeu”, este definit ca ateu cineva care nu crede în Dumnezeu, fără a fi necesar să creadă că Dumnezeu nu există, implicit ateismul este absenţa credinţei în Dumnezeu sau în altă zeitate.

    Ca asa nu esti ateist…….

  22. Ok Gjergji! Eu raman tot la parerea mea ca Albania a fost si inca este o tara mai mult ateista. Eu nu zic ca nu avem si noi istorie religioasa, dar comparativ cu alte tari, in mod special cu vecinii nostri suntem mici copii. Albanezii au dat mult crestinitatii, dar si islamului, prin papii din Vaticani, Maica Theresa, etc. Insa, trebuie sa acceptam ca Maiaca Theresa nu a fost un product a vietii religioase din Albania sau a catolicismului albanez. In alta ordine de idei, compara ortodoxismul albanez cu cel grec, sarbesc sau roman, compara musulmanismul albanez cu cel turc, sa nu zic cu cel arab. Sa nu mai pomenim de toti musulmani albanezi care mananca porc si beau raki de cate ori au ocazia sau de crestinii albanezi care inca nu-si boteaza copii. Ceea ce vreau sa zic este ca natia albaneza nu este o natie care se indetifica cu o anumita religie cum sunt grecii sau sarbi, ci pur si simplu Albania exista din cauza albanezilor si nu a religiei, In acest context, creearea natiei albaneze, practicare religiei, perioada relativa lunga fara absolut nici un contact cu lumea religioasa ma face sa zic ca societatea din Albania de astazi sa fie una ateista. Silver, nu o sa vezi vreodata oamenii in Albania care sa faca crucea cand trec in fata unei biserici….

  23. Ma doare cand spun dar starea actuale a religii in albania este consecinta Laramanizmului (spirit crestin si nume islam.O strategie de a nu plati taxele :)).

    Nu vreau sa tin partea la nimeni dar la Shkoder cand sa trece in fata biserici sau cand suna campanele, o mare parte din catolici care eu conosc face semnul de cruce.

    Orcum albaniaperomaneste aprecez pregatirea ta si cum gandesti.
    O seara placuta
    Gjergj

  24. :D Am ras cand am citit chestia asta cu Laramanizmul :D Ok, eu am vorbit cu cat cunosc situatia din Albania. Cand am ajuns prima data in Romania am fost surprins sa vad cum oamenii in autobuz faceau crucea si initial am zis ca o fi ceva traditional romanilor si cum unul face crucea trebuie sa-o faca toti :) Pana la urma mi-a explicat cineva ca treaba asta are caracter religios. Eu, fiind din Fier, unde avem o comunitate mare ortodoxa si traind foarte aproape de biserica, nu vazusem vreodata oameni sa faca crucea…Cat despre ce zici tu despre Shkodra te cred pe cuvant, fiindca stiu cu voi shkodrani ati fost intotdeauna mai religiosi decat multe alte regiuni din Albania. Gjergj, unde ai invatat romana, daca tot ai zis ca nu la scoala?

    Turi

  25. :) Nu stiam cum sa il spun asfel si daca ziceam camaleon nu da idea potrivita :) (poate zebra ?? hahaha ).
    Am afacere in Romania si nu ma placut sa am dupa mine traducator find ei mai bland cu tonul si contenutul la discutii. Asa ca am inceput sa vorbesc si pana tarziu spuneam aman trei :) . Acuma sa vorbesc nu am probleme iar sa scriu mai fac paciavure (sa spune la Deva).
    Pentru mine religia este costitutia morala a unului popor si pacat ca noi avem lagune in imbogatirea spirituala. Eu cred dar din pacate nu sunt practicant.Ca asa draga Turi , cand treci prin Deva sa ma spui ca sa dorm la pranz , pentru ca seara pana la dimineata avem religie si vin.
    Gjergji

  26. Artur,nici eu nu imi fac cruce prea des cand trec pe langa o Biserica.Nu neaparat din intentie,dar uit sa fac cruce foarte des.Gjergj,eu stiam ca ateu inseamna ala care nu crede in niciun Dumnezeu,dar am veut sa zic ca dupa mintea multor oameni,si cei care cred intr-un Dumnezeu,dar nu cred in invataturi bisericesti,ar fi atei.Eu sunt crestin ortodox,dar sunt de parere ca nu trebuie sa citesti Biblia sau sa mergi des la Biserica,pentru a te numi crestin.Eu stiu ca cred in Dumnezeu,Iisus,Fecioara Maria,Duhul Sfant,sfintii,dar nu voi crede niciodata ceea ce imi spun niste preoti(defapt,preotii ca persoane sunt lipsite de orice fel de scrupule).Asadar,legat de religie,am aceeasi filozofie ca si tatal meu.Crezi in Dumnezeu,dar nu crede in preoti!(sau in biserica,depinde).Si sunt de parere ca atat timp cat cred in Dumnezeu,Iisus,etc.. si ii recunosc drept divinitatile mele,nu il supar pe Dumnezeu.Revenind la atei,intotdeauna exista mai multi atei decat sunt declarati oficial.Cati tineri din ziua de azi credeti voi ca cred in Dumnezeu?Aaa nu,m-am exprimat gresit.In Dumnezeu e posibil sa creada multi tineri,dar pe cati ii intereseaza cat de cat?Oricum,mai bine esti ateu decat iudaic sau satanist sau sectant.

    • Silver iti inteleg perfect punctul de vedere, fiindca si eu cred cam la fel: Ortodox nu te fac cuvintele sau crucea facuta in fata biserici, ci modul de viata si credinta, care din punctul meu de vedere este un lucru personal si deloc colectiv, cum incearca biserica sa-o reclame!

  27. Daca vreti sa fac un exemplu, un copil stie ca apartine familiei sale, nu numa ca parinti ei l’invata regulile comportamentale de urmarit. Copilul stie ca si daca nu urmeaza aceste reguli , parinti ei nu il va da afara din familie si il va astepta cu bratele deschise a casa. Stie ca parinti il liubin si vren binele lui. La fel crestinul stie ca cristos il liubeste inconditionat. Biserica este casa lui, casa familiei crestine.
    Nu trebuie avut alergie de biserica pentru ca eczista niste preoti care nu face datoria sau mai rau.
    Sunt alti sute de mii care au dedicat viata lor persoanelor in nevoie etc etc etc.
    Gjergj
    P.S. nu sunt preot :)

    • Gjergj, din punctul meu de vedere biserica este necesara pentru dezvoltarea religie, este ca o scoala pentru orice om. Nu inveti si nu devii stiut daca nu mergi la o scoala, asa este si cu biserica, insa aceasta institutie nu trebuie neaparat indetificat cu ceea ce inseamna religie si credinta. De aceea credinta personala trebuie sa fie mai puternica decat ceea ce zice popa. Iti dau si eu un exemplu. Religia nu este o etnie si de aceea este aceasi pentru romani, albanezi, sarbi, greci etc. Eu ca ortodox nu am fost niciodata deacord si m-am simtit foarte prost cand sarbii, chiar preotii sarbi, in numele ortodoxiei strigau la razboi si sprijinau “eroi”” ca Arkan sa omoare cat mai multi albanezi. Cum poate cineva in numele lui Dumnezeu, in numele lui Hristos si in numele bisericii mele sa cheme lumea la razboi???? Cum poti sa strigi numele lui Hristos si sa omori copii in Bosnia? Nu vreau sa politizez discutia cu exemplul de mai sus, dar ceea ce vreau sa zic este ca biserica condusa de oameni este o cale catre o credinta mai puternica, dar nu este nicidecum simbolul credintei sau religie ortodoxe sau catolice.

  28. Sunt deacort Artur cu importanta credintei. Dat crucea este un simbol in care sa identifica grupari de persoane si chiar natiuni. Doamnezeu sa gaseste oriunde, in biserica si afara biserici…oriunde. Fiecare data cand eu ma duc in biserica cea ce ma place cel mai mult este cand cu toti presenti se da mana in semn de pace. Simti ca esti om intre oameni. Voi continua să iubesc oamenii, chiar dacă in lumea asta mai sunt si oameni foarte rai. Nu penalizez o categorie pentu niste indivizi.
    Gjergji

  29. Artur,iti propun un text care arata ca si noi,romanii am avut problemele pe care le-ati avut voi,albanezii in raporturile cu turcii…
    Ce zici de articolul asta?
    De ce ne cheamă Cruceru? Despre moştenirea numelui ce-l port
    Posted on 23 decembrie 2010 by beniamincruceru

    i

    Rate This

    Quantcast

    Istoria numelui nostru de familie este una cel puţin interesantă. Totul începe în urmă cu 6 generaţii: eu, tata, tatie Florea, străbunicul Petre, stră-străbunicul Ion şi stră-stră-străbunicul a cărui nume nu-l mai cunoaştem. De 6 generaţii purtăm numele Cruceru.

    Stră-stră-străbunicul (Cruceru Alfa dacă vă este mai uşor să-l identificaţi :) ) a fost dus de mic la turci ca şi ienicer, aceştia fiind numiţi şi copiii de suflet ai lui Allah, şi crescut pentru a deveni soldat.

    Un ienicer este un soldat din corpul de elită al vechii infanterii turceşti, recrutat la început dintre prizonierii de război, iar mai târziu dintre copiii turciți ai populațiilor creştine. Denumirea de ienicer este derivată din sintagma turcească “Yeni çeri”, care înseamnă “noul corp de armată”. Ienicerii erau aleşi la vârstele de 8-20 de ani, vârsta favorabilă fiind 14-18 ani întrucât nu trebuiau să-i crească prea mult pe propria cheltuială. Pentru un articol bun despre criteriile după care erau aleşi, citeşte AICI.

    Cândva în timpul vieţii (probabil undeva pe la miezul ei) a evadat sau a fost eliberat şi s-a întors în ţara natală, pe meleagurile părinţilor săi. Întorcându-se, a fost numit de localnici mahomedan şi privit cu suspiciune pentru că toţi ienicerii erau forţaţi să devină mahomedani. Pentru a îndepărta aceste suspiciuni, a început să poarte la gât o cruce mare, dovadă a faptului că este creştin. De atunci, oamenii au început să-l cheme Cruceru datorită crucii pe care o purta la gât în fiecare zi.

    S-a căsătorit cu o româncă şi s-a stabilit în zona actualului judeţ Olt. Unul din băieţii lui a fost Ion, acesta purtând, desigur, numele de Cruceru. Dânsul a avut 4 băieţi, unul dintre ei fiind străbunicul Petre. Acesta a avut la rândul lui 4 băieţi, printre care şi bunicul meu Florea şi unchiul Radu.

    Bunicul meu, tataie cum îi spun eu, s-a pocăit împreună cu fraţii lui în 1948, iar la ceva timp s-a pocăit şi străbunicul Petre. Tataie şi cu unchiul Radu au fost foarte dedicaţi Domnului şi l-au slujit ca şi lucrători în ogorul Său. Tataie a slujit mai toată viaţa în partea de sud a ţării.

    Văd numele nostru ca pe o cruce pe care trebuie să o purtăm. Ori de câte ori îmi văd numele pe vreun act îmi aduc aminte de moştenirea ce o port şi pe care trebuie să o cinstesc. Dumnezeu şi-a arătat slava prin crucea lui Hristos aşa că sunt sigur că o poate face şi printr-un Cruce-ru ce se pune la dispoziţia Lui.

    Sunt pe deplin conştient că în sângele ce-l port curge o moştenire pe care nu o pot tăgădui. Deseori, focul lui mă îndeamnă să acţionez pripit. Aşa ne este rasa, ce să-i faci? Mamaie a fost o femeie tare activă şi iute de fel. La fel a fost şi mama bunicului meu.

    Pe lângă acestea care vin la pachet, vreau să am cumpătarea în vorbire a străbunicului Petre.

    Doresc să dau dovadă de curajul şi tăria de caracter ce i-au curs prin vene lui tataie în momentele în care a refuzat să slujească regimul deşi a fost ameninţat cu pistolul la tâmplă. Perseverenţa lui este un exemplu pe care nu-l voi uita niciodată.

    Sunt conştient că am mare nevoie de puterea ce i-a curs prin vene unchiului Radu când şi-a recunoscut greşelile din trecut. Trebuie să fiu gata să accept cu vitejie când am greşit pentru a mă îndrepta. Pentru dânsul, puterea de a recunoaşte păcatul din trecut nu doar că a curs prin sângele ce-l purta în trup, ci a însemnat să-l lase să curgă şi în afară.

    Îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru că m-am născut în această familie pentru că l-am putut cunoaşte pe El din fragedă pruncie. Am o moştenire a unei familii credincioase şi pot privi la exemplul lor pentru a mă inspira şi întări în viaţa de credinţă pentru a lua decizii corecte şi ferme.

    Nu am bucurie mai mare decât să ştiu că prin viaţa mea voi aduce slava jertfei Fiului lui Dumnezeu ce a fost crucificat.

  30. salut! ma puteti ajuta va rog cu un semn, in albaneza, nu stiu exact dar ii ceva Allah este langa tine. va rog mult. mersi anticipat.

    • Nu stiu daca ce voi scrie eu apartine domeniului istoric ( :) ) dar Allah este langa tine s-ar traduce: Allahu eshte prane teje! Banuiesc ca de o traducere aveai nevoie, nu?

  31. Am o prietena ce sta impreuna cu un albanez de 3ani.el e catolic,se poate împotrivi căsătoriei aranjate de părinti si sa ramana cu ea sau ce consecinte apar.?

    • Baiatul acesta, indiferent ca e catolic, ortodox sau musluman, are tot dreptul din lume, sper si taria de caracter sa se impotriveasca casatoriei aranjate de catre parinti…Cred ca e vrajeala daca zice ca nu poate :) Parintii pot recomanda, dar nu pot obliga…Consecinte? Fata parasita si noul casatotorit pot suferi si risca sa fie nefericiti pentru tot restul vietii lor… E din nord baiatul, nu?

  32. KOSOVO IS NOT SERBIA !!!

    Acum câtva timp am avut o revelaţie, în urma unei întâlniri cu fraţii aromâni din câteva ţări balcanice, unii mai tineri nici nu-şi cunoşteau prea bine istoria…

    De câţiva ani există un conflict diplomatic internaţional legat de independenţa provinciei Kosovo. Mult timp am fost de partea sârbilor, nefiind încă suficient de informat despre adevărata Istorie şi Etnogeneză a popoarelor balcanice.
    Ca şi autorităţile române, care se …. împotriva vântului exact când nu trebuie !
    Un articol recent mi-a atras atenţia din cauza unui comentariu referitor la un film postat pe internet, intitulat ” Kosovo, o regiune furată”…
    Care furată ?!?
    Când Traco-Ilirii şi urmaşii lor Vlahi şi Albanezi stăpâneau Balcanii, inclusiv zona Kosovo, triburile migratoare ale slavilor încă păşteau caii prin stepele Asiei.
    Deci cine sunt invadatorii ocupanţi şi cine de la cine a furat ?
    Macedonia istorică cine a distrus-o şi a împărţit-o în fatidicul an 1913, de au ajuns bravii Vlahi Aromâni Macedoneni apatrizi şi străini minoritari la ei acasă, pe pământurile strămoşeşti: Serbia, Bulgaria şi Grecia, cu complicitatea marilor puteri europene !
    Deranjează doar faptul că albanezii au fost convertiţi la islamism de către turci în cei cca 500 ani de ocupaţie otomană.
    P.S. Ce drepturi au Vlahii adică Românii din Banatul şi Timocul sârbesc ?
    NICIUNUL !!!

  33. Am ajuns aici cautand despre aromani,istro-romani. Apreciez postarile voatre si le consider utile pentru a face cunoscut faptul ca provincia Kosovo e a albanezilor.Asa este tracii ,ilirii au continuat pe aceste pamanturi sa traiasca prin voi.Acum nu e stapanire turceasca,iar islamistii sunt avtivi in a promova religia care-i conduce spre deosebire de crestini si asta se dotoreaza comunistilor atei.SA AVETI O ALBANIE CU TOTI ALBANEZII IN EA!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s