Putin dupa invigerea Turciei are loc la Londra, pe 12 Decembrie 1912, conferinta ambasadorilor din Marea Britanie, Germania, Russia, Austro-Ungaria, Franta si Italia. Cu suportul primit din partea Austro-Ungariei, ambasadorii veniti la Londra au hotarat sa recunoasca statul independent albanez. La sugestia Rusiei, conferinta hotaraste sa schimbe granitele statului albanez justificand aceasta decizie ca una corecta pentru a multumii si pe sarbi si pe greci. Asadar, Kosovo este dat Serbiei iar o mare parte din Cameria, Greciei. Multi analisti au fost dubiosi in privinta viitorului statului albanez avand in vedere ca jumatate din populatia Albaniei era lasata in afara granitelor statului albanez. In plus, o minoritate de aproape 35 000 de greci se stabileste in sudul Albaniei. Grecii au pretins o suprafata mai mare de pamanant albanez, justificand ca in Albania traia un numar foarte mare de greci. Din punctul de vedere al Grecei de atunci toti ortodocsii albanezi erau numarati ca greci. Imediat dupa aceasta conferinta, Kosovo si Cameria devin punctele cele mai fierbinti in relatiile Albania-Grecia, Albania-Iugoslavia.
Cu scopul de a asigura un sprijin mai mare pe plan international si pentru a crea o stabilitate politica, la sugestia Mariilor Puteri, in Albania se restaureza monarhia. Conducator al acestei monarhii este Printul (german) Wilhelm Zu Wied.
Situatia instabila (din cauza razboielor balcanice si Primului Razboi Mondial) si necunosterea realitatii albaneze au facut ca Printul Wied sa paraseasca Albania dupa numai 6 luni. Albania devine camp de razboi pentru bataliile intre italieni, Austro-Ungari, francezi, muntenegreni, sarbi si greci. Neavand un conducator care sa decide soarta tarii, Albania se gaseste in fata problemei celei mai mari : supravietuirea.
In 1918 se organizeaza la Paris Conferinta Pacii. Franta; Italia si Marea Britanie propun divizarea tarii intre vecinii ei, partea de Nord pana la raul Shkumbin sa-i apartina Serbiei si Muntenegrului, iar sudul Greciei. Cel are a opus vetoul la un asemnea plan a fost presedintele Statelor Unite Woodrow Wilson.
Odata cu sfarsitul Primului Raboi Mondial se incearca organizarea noului Stat albanez. In Ianuarie 1920 se organizea Congresul national care creeaza un guvern ce are ca scop mentinerea Albaniei unita. In acelasi an (Decembrie 1920) Albania devine membra a Ligii Natiunilor.
La inceputul anului 1920 Albania este separata in doua curente culturale. Pe de o parte erau conservatorii care erau urmasii feudalismului turcesc. Conducatorul acestui curent era Ahmet Zogu, un latifundar din nordul Albaniei (judetul Mat). Iar pe cealalata parte erau liberalii cu orientare occidentala si care erau condusi de care Fan S. Noli, un pastor al bisericii ortodoxe, educat si scolit in SUA
.
Aceasta diferentiere politica a creat o bariera sociala ce s-a dovedit a fi foarte greu de trecut.
Indiferent de aceasta situatie, viata in Albania intre 1920 – 1924 a fost caracterizata de toleranta politica, democratie si orientare occidentala. Fan S. Noli organizeaza in Iunie 1924 Revolutia Democratica care il obliga pe Ahmet Zogu sa se refugieze in Iugoslavia. Noli organizeaza guvernul democratic si incearca sa aplice politici democratice, liberale si totodata moderne pentru Albania de atunci. Programul guvernului sau prevedea reforme radicale in viata sociala, culturala, economica si politica. Lipsa de sprijin intern si international (foarte putine tari au recunoscut guvernul lui) au facut ca suporterii lui sa fie din ce in ce mai putini la numar. In aceste conditintii, dupa numai 6 luni de guvernare Noli este detronat iar Ahmet Zogu, ajutat si de catre armata iugoslava intra in Albania si formeaza un nou guvern.
Ahmet Zogu conduce Albania intre 1925-1939. Initial el a fost ales presedinte al Republicii (1925-1928), iar in 1929 el se proclama Regele Zog I al albanezilor. Ahmet Zogu a reusit sa creeze o anumita stabilitate in viata politica din Albania. 
In conditiile cand si economia tarii era una inapoiata Zog I hotaraste sa gaseasca parteneri care pot investi si credita economia Albaniei. Incepand cu 1929 Albania semneaza un numar foarte mare de tratate economice cu Italia, care devine cel mai mare partener economic al Albaniei. Indeferent de acest lucru relatiile intre Albania si Italia nu au fost dintre cele mai bune si aceasta din cauza ca Italia vedea Albania ca o baza militara pentru a-si extinde influenta in Balcan. Asadar, pe 7 aprilie, 1939 Italia ataca Albania si o cucereste. Ahmet Zog paraseste tara si se refugiaza, de data aceasta, in Grecia.
Monarhia albaneza: de la Ahmet Zogu la Leka Zogu. Biografia zbuciumata a unei dinastii controversate
Ahmet Zogu a aparut pe scena politica albaneza in anul 1921, cand, pe 28 decembrie, au avut loc alegerile pentru Adunarea Nationala – Parlamentul albanez. Acesta fost momentul in care s-au format primele partide politice dupa modelul occidental, principalele formatiuni politice ale epocii fiind: Partidul Democratic, Partidul Popular si Partidul Progresist. In noul guvern care a luat nastere, Ahmet Zogu a primit functia de ministru de interne.
Un an mai tarziu, in decembrie 1922, Zogu primeste insarcinarea sa formeze un nou guvern, al carui prim ministru devine, pastrandu-si insa si functia de ministru de interne. In anul urmator au loc masive miscari populare impotriva guvernului Zogu, ceea ce a facut ca in ianuarie1924 acest guvern sa cada si sa se formeze un nou executiv, liberal-democratic, condus de prelatul si scriitorul Fan S. Nolit. Zogu se refugiaza in Iugoslavia. Guvernarea Noli a reusit sa legifereze Legea agrara si a facut unele schimbari democratice in constitutie, pe care nu a mai avut timp sa le aplice. A urmat o perioada tulbure, cand Albania a fost invadata de trupele iugoslave, care au rasturnat guvernul Noli si l-au instalat pe Ahmet Zogu in functia de premier.
La 15 ianuarie 1925, Zogu se declara comandant suprem si formeaza un nou cabinet. La 31 ianuarie, acelasi an, Zogu este ales presedinte al Republicii Albaneze. El a fost primul presedinte al albanezilor. In anul 1926 a fost semnat la Tirana „Pactul de prietenie si siguranta” dintre Albania si Italia, care a constituit un pas decisiv in apropierea dintre cele doua tari. La 1 septembrie 1928, Parlamentul a declarat Albania regat, iar pe Ahmet Zogu, regele albanezilor. A urmat o perioada de reforme facute de energicul rege pentru modernizarea tarii si scoaterea ei din inapoierea feudala in care se afla. In 1938, regele Zogu s-a casatorit cu o reprezentanta a nobilimii maghiare, contesa Geraldina Appony, din casatoria lor rezultand Leka Zogu (n. 1939), mostenitorul tronului Albaniei. Perioada monarhica a Albaniei avea sa se incheie la 7 aprilie 1939, cand trupele italiene au invadat Albania, rezistenta micii armate albaneze a fost infranta, iar regele Ahmet Zogu a fost silit sa ia drumul exilului.
Inceputul unor lungi peregrinari
Tanara familie regala albaneza nu a putut domni mai mult de un an, pentru ca la inceputul lunii aprilie 1939, cand mostenitorul tronului, printul Leka, nu avea decat doua zile de la nastere, a trebuit sa paraseasca teritoriul Albaniei. Motivul se stie: invazia trupelor italiene. Regina Geraldina, familia si apropiatii au trecut frontiera albanezo-greaca si s-au stabilit pentru inceput in orasul Follorina. O zi mai tarziu a sosit si regele. Regele elen, Jorgos, nedorind sa intre in conflict cu Italia fascista, i-a „sugerat” lui Zogu sa-si continue calatoria spre Orient, unde avea prieteni vechi si se va simti in siguranta.
La mijlocul lunii aprilie 1939, Ahmet Zogu, Curtea regala si circa 2000 de apropiati si fideli au parasit teritoriul grec si au ajuns la Istanbul, in Turcia. In intampinarea regelui au iesit atunci mii de persoane, in special albanezi stabiliti in Turcia, care i-au salutat sosirea si si-au exprimat indignarea impotriva invadarii Albaniei de catre fascistii italieni. Desi avea asigurat un sprijin consistent in Turcia, Zogu a decis sa-si continue drumul, deoarece la Istanbul se simtea foarte departe de cancelariile europene, locul in care se hotara politica mondiala. El a fixat ca destinatie Franta, al carei guvern a garantat ca avea sa-l accepte pe teritoriul ei pe monarhul albanez si suita lui. Calatoria a durat cateva luni si, dupa ce a strabatut Bulgaria, Romania, Polonia si Suedia, regele a ajuns in sfarsit la Paris. In timpul acestei calatorii, Zogu s-a oprit la Bucuresti si la Varsovia, unde autoritatile si comunitatile albaneze i-au facut o primire demna de un monarh european.
Ajuns la Paris, regele Albaniei a realizat repede ca situatia de acolo nu avea sa-i usureze exilul, la ora aceea fiind clar ca Germania fascista intentiona sa atace Franta, drept pentru care a hotarat sa se indrepte spre Londra. Ajungand in capitala britanica, el s-a stabilit mai intai, impreuna cu suita regala, intr-un hotel londonez, dupa care s-a mutat intr-un orasel din apropierea Londrei. Ca o curiozitate, regele albanez avea cu sine automobilul Mercedes pe care i-l daruise Hitler in ziua in care se casatorise cu Geraldina. Intr-un gest de curtoazie, Ahmet Zogu a daruit masina Crucii Rosii engleze. Fireste ca nici aici regele albanez nu avea sa stea cu mainile in san: el a protestat pe langa guvernul englez impotriva ocupatiei italiene si i-a cerut acestuia sa recunoasca guvernul albanez din exil. Lucru care s-a dovedit imposibil, dupa ce, „marinimos” cu puterile fasciste, parlamentul britanic recunoscuse anexarea Albaniei de catre Roma.
Sperante naruite: la Tirana se instaureaza puterea comunista
Anul 1945 a adus sfarsitul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, moment care a insufletit sperantele regelui si ale guvernului sau din exil de a putea sa se intoarca in Albania. Zogu hotaraste sa paraseasca Londra si sa ajunga in Egipt, unde guverna unul dintre bunii lui prieteni, regele Faruk. Ajuns la Alexandria, el este ajutat sa se stabileasca intr-o vila luxoasa. In anii care au urmat, el intreprinde o calatorie in SUA, unde a avut convorbiri la Departamentul de Stat. Autoritatile americane i-au oferit sprijin pentru a debarca in Albania insotit de un grup de fideli, pentru a pregati rasturnarea puterii comuniste de la Tirana. Dar situatia din Albania se degrada zi de zi, persecutiile politice erau abia la inceput si executiile se tineau lant, ceea ce a facut imposibila intoarcerea regelui in patrie. In timpul sederii in Egipt, printul Leka a fost inscris la „Victory College”, pe care l-a si absolvit cu diploma. Dupa lovitura de stat care l-a indepartat pe regele Faruk de la putere, familia regala albaneza a decis sa paraseasca Egiptul.
In 1956, familia Zogu si cei mai apropiati prieteni s-au stabilit la Cannes, in sudul Frantei, dupa care s-au mutat la Paris. Au ramas in capitala Frantei si dupa ce starea sanatatii regelui s-a inrautatit, ceea ce a necesitat internarea lui intr-o clinica pariziana. Ahmet Zogu a inchis ochii pentru totdeauna in ziua de 6 aprilie 1961, la varsta de 65 de ani. Cateva zile mai tarziu, in conformitate cu Statutul Coroanei albaneze din 1928 si in prezenta a sute de albanezi veniti din toate colturile lumii, mostenitorul tronului, Leka Zogu, a depus juramantul de credinta la hotelul Bristol din Paris si a devenit regele Leka I.
Din Franta, in Spania lui Franco si in Africa de Sud. Revenirea in patrie
In acelasi an, noul rege si regina mama parasesc Franta si se stabilesc in Spania, unde la carma statului se afla generalul Franco. Regele Leka si-a continuat studiile la Madrid, la Royal Academy si, mai tarziu, a primit diploma in stiinte politice la Universitatea Sorbona din Paris. In paralel, familia regala s-a intalnit regulat cu fugari sau oponenti ai regimului comunist, afland de la acestia despre atrocitatile comise de regimul comunist albanez. La 10 octombrie 1975, regele Leka s-a casatorit cu printesa Susan, legata prin origine cu familia regala a Marii Britanii.
Anul 1978 gaseste familia regala albaneza in Africa de Sud. Dupa multi ani petrecuti pe pamant african, in anul 1994, dupa prabusirea regimului comunist din Albania, Leka I s-a intors in patria de origine, parasita in urma cu 55 de ani. La fel cum s-a intamplat si in Romania cu Mihai I, sub pretextul ca documentele de calatorie nu erau cele legale, regele albanez a fost obligat sa faca cale intoarsa. Revenit in 1997, in luna aprilie, moment in care Albania se afla afundata in groaznicele evenimente care au spulberat statul si orice autoritate a acestuia, Leka a luat parte, impreuna cu Partidul Legalitatii, la campania electorala si alegerile din acel an, unde a obtinut un rezultat sub asteptari, respectiv 36 % din voturi. In fata acestui fapt, regele Leka a protestat energic, provocand ample miscari de strada si confruntari cu politia. Reactia autoritatilor a fost rapida: impotriva lui s-a declansat o ancheta penala, sub acuzatia de atac armat impotriva institutiilor statului. In urma procesului, regele Leka a fost condamnat in absenta, apoi achitat printr-o amnistie. In ultimii ani, el a vizitat Albania fara a mai pretinde restaurarea monarhiei.