Limba albaneza

Limba albaneza (gjuha shqipe) este una dintre cele mai vechi limbi si se vorbeste in Albania, Kosovo, FYROM, Grecia, Italia, Serbia, Munte Negru, numarand aproximativ 6.5 milioane de vorbitori.

Limba albaneza este o limba indo-europeana si este urmasa a limbii ilire. Primii lingvisti care au studiat originea limbii albaneze au fost Franz Bop (1854), Gustav Meyer (1880-1890), Holger Pederssen, Norbert Jokl si in mod special, Robert d’Angely.

Primul document scris in limba albaneza (descoperit de catre lingvistul Musa Ahmeti in arhivele Vaticanului) este un manuscript aparut in anul 1210 numarand 208 pagini si apartinand lui Thoedor Shkodra (insa, aceasta descoperire are nevoie de o confirmare stiintifica din partea  Academiei de Stiinte a Albaniei si pana atunci, documentul descoperit de catre Nicolae Iorga ramane in mod oficial cel mai vechi document scris in limba albaneza. Cititi mai jos pentru a afla despre ce este vorba!).

Prima carte scrisa in limba albaneza dateaza din anul 1555 si este „Meshari” (o carte de rugaciuni) lui Gjon Buzuku (a fost scrisa intre 20 martie 1554 si 5 ianuarie, 1555).

Primul document scris in limba albaneza a fost descoperit de catre Nicolea Iorga (1915) si este o formula de botez scrisa de catre Pal Engjelli, episcopul din Durres.

Exista doua dialecte oficiale ale limbii albaneze, dialectul gheg si cel tosk. Limba oficiala este bazata cel mai mult pe dialectul tosk, care se vorbeste in sudul Albaniei, iar dialectul gheg se vorbeste mai mult in nord, in Kosovo si in Macedonia. Limba albaneza a fost scrisa de-a lungul timpul cu diferite alfabete, insa albanezii, incepand cu anul 1759, incearca crearea unui alfabet oficial cu litere latine. Reusesc acest lucru abia in 1908, la Congresul din Manastir (Bitola de astazi). Din 1909 alfabetul latin este alfabetul oficial al limbii albaneze.

Alfabetul limbii albaneze are 36 de litere, din care 29 consoane si 7 vocale.

A, B, C, Ç, D, DH, E, Ë, F,

G, GJ, H, I, J, K, L, LL, M,

N, NJ, O, P, Q, R, RR, S, SH,

T, TH, U, V, X, XH, Y, Z, ZH.

Limba albaneza se citeste asa cum se scrie (ca si romana) si literele ar suna in felul urmator:

a – la, noaptea in romana

b – bocanc, barba

c – ţantar, ţap

ç – cinci,

d – dulap

dh – this, that in engleza

e – englez

ë – măr

f – fluture

g – gura

gj – (dj) ghina, ghimpe

h – harta

i – istet

j – iute

k – cal

l – limpede

ll – tell, in engleza

m- mapamond

n – Nelu

nj – España, in limba spaniola

o – opera

p – papuc

q – (kj) – chiosc

r – ruta, repar

rr – perro, in limba spaniola

s – sare

sh – şoşon

t – tinichea

th – thought, in limba engleza

u – ulita

v – veverita

x – (dz) azzuro, in limba italiana

xh – Giurgiu, general

y – du jour, in franceza, Zurich, in germana

z – Zanzibar

zh – jambon

Singura limba care se aseamana cu limba albaneza este romana. Unul dintre lingvistii romani care s-a ocupat de studierea legaturii intre limbile albaneza si cea romana, Mihai Ciocârlie, argumenteaza ca orice studiu al originii albanezilor trebuie să porneasca an primul rand de la legaturile stranse dintre romana şi albaneza. Interpretarea acestora nu poate sa duca decat la concluzia ca romanii şi albanezii au reprezentat candva acelasi popor, din care o parte a fost romanizata, iar alta nu. Faptul că mai mult de jumatate din cuvintele de fond preromanice, din limba romana se regasesc doar în albaneza, ne împiedica sa acceptam ideea ca la baza celor două limbi moderne s-au aflat două limbi diferite, doar intr-o anumita masura inrudite intre ele. Legaturile dintre romana si albaneza sunt numeroase si au constituit întotdeauna unul din argumentele principale ale teoriei imigrationiste.
– In primul rand, dintre cele 160 de cuvinte considerate dacice din limba romană, 90 se regăsesc şi în albaneză. Multe din aceste cuvinte sunt cuvinte de bază ale celor două limbi (brad, manz, gat, buza, etc.) si aparţin evident unui fond arhaic.
– Exista multe alte asemanari: sunetul ă comun celor 2 limbi (scris ë în albaneza), trecerea lui n in r (rotacismul lui n), ritmul cuvintelor (/ \ _ ), articolul postpus – la acestea se mai adauga si numeroase evolutii de cuvinte.
– Orice lingvist recunoaste in aceste asemanari un fond comun si nu simple imprumuturi, datorate convietuirii pe acelasi teritoriu. Este evidenta inrudirea genetica dintre cele doua popoare.
– Albaneza, desi nu este o limbă romanica, prezinta o componentă latina importanta. Trebuie remarcat ca elementul latin vechi este foarte asemanator cu cel al romanei: vocalism identic si diferit de cel al celorlalte limbi romanice, folosirea dubla a articolului, aceeasi forma pentru genitiv si dativ (desi exista cele doua cazuri distincte), multe cuvinte care lipsesc in celelalte limbi romanice sau care au primit un sens nou doar in cele doua limbi, ş.a.

Marele filolog român Al. Rosetti, autorul operei „Istoria limbii romane” este de parere ca „apropiind termenii romani de cei albanezi, îi explicam printr-un criteriu comun, care este traca».

Cele 90 de cuvinte care apartin limbii dacice si care se regasesc si in albaneza, apartin fara discutie fondului de aur al limbii romane.

Ele apartin, în acelasi timp, si albanezei, dar nu cu titlul de autohtonat, ca la romani, ci ca împrumut, nu de la romani, ci din vasta vatra a tracilor balcanici, in vecinatatea carora a trait, din inceputuri imemorabile, poporul illir, strămoşul poporului albanez de azi.

1)Atat cuvintele din limba romana, cat si sinonimele lor din albaneza se confirma, sub aspect etimologic, ca provin din limba traca, adica izvorasc si din limba geto-dacilor, caci si unii si altii – după cum glasuiesc documentele scrise ale antichitătii – vorbeau aceeasi limba. Deci, numitorul comun al acestor sinonime romano-albaneze a fost limba traca, caci limba geto-dacilor nord-dunareni era, cu diferentieri neinsemnate, tot limbă traca.

2)Cum se mai argumenteaza probatoriul acestui fenomen lingvistic?  Tracii şi illirii, două popoare vechi si viguroase, au trait multa vreme în vecinatate. Tracii în rasaritul Peninsulei Balcanice, iar illirii în apus, asa ca influenţa dintre limbile lor nu putea fi evitata, sub nici o forma. În ceea ce-i priveste pe traci, cea mai mare parte dintre ei a fost macinată de interesele razboinice ale romanilor, caci acestia dand dovada de multa forta fizică si vitejie, au format osatura armatelor romane, dand celor două imperii peste 40 de împarati, nenumarati generali şi grosul zecilor de legiuni. (Vezi I.C. Drăgan, Idealuri şi destine, 1977, pp. 53-56; Mileniul imperial al Daciei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1986, p. 134 ş.u.). Multi dintre ei au fost semincerii romanitatii in toate provinciile celor doua imperii, din Britania si pana in Maroc si Palestina, pe unde au fost purtati de faimoasele lor legiuni. Tracii si-au semanat limba mai la toate popoarele din zona. De o buna parte din lexicon au profitat si bulgarii – peste imprumutul masiv de la slavi -, dimpreună cu vocalele ă si î, luate tot de la Traci.

O lista de cuvinte romanesti mostenite probabil din limba daca o gasiti aici. Puteti observa si cuvintele care se gasesc si in limba albaneza.